Noi sintem oameni cu o poveste.
Firma noastra are o poveste personala care trebuie spusa.
Iar povestea trebuie spusa PRIN tot ce facem si tot ce aratam lumii.
Casa noastra in care muncim si in care ne primim clientii trebuie sa fie primitoare si unica.
Oamenii care au venit la noi si au inteles unde au intrat s-au simtit bine si au revenit.
Ca si hainele, masinile, declaratiile, actiunile, tot ce facem si spunem, casa in care muncim trebuie sa vorbeasca despre noi si sa ne reprezinte.
Ne trebuie o casa cu o poveste.
Nu ne ajuta si nu ne trebuie o casa din beton si sticla in care mai sint multi chiriasi, din care lumea iese la o tigara in fata intrarii.
Nu vrem o casa in care sa primim aerul conditionat la temperatura de 18 grade fie iarna fie vara, iar lumina e centralizata si reglabila doar intre trame.
Nu vrem sa intram cu ecusoane la git si sa cerem vizitatorilor sa-si lase buletinul la portar, sa semneze in catastife de hirtie ora intrarii si ora iesirii.
Vrem sa-i primim cu caldura si intimitate, cu o cafea si cu un zimbet. Citeodata si cu o pisica.
Acestia sint oamenii pe care-i vrem, cei care apreciaza caldura si atentia personala.
Ei sint cei care vor vorbi despre noi si ne vor aduce altii ca ei.
Pe ceilalti ii vom vizita noi.
Pe cei care nu se deplaseaza din confortul propriului turn de beton si sticla, cu ecusoane si aer conditionat centralizat.
Ne trebuie o casa cu o poveste.
Sunday, November 20, 2011
Sunday, October 30, 2011
Happy pumpkin day
Azi am sarbatorit Halloween in felul nostru. E al treilea an cind facem felinare din bostani cu copiii, de data aceasta doar cu Andrei si Tudor (vecinul).
Toti pisicii au fost prezenti: Spider, Snoopy (pe fuga, indignat de prezenta lui Moonie pe fotoliul lui din dormitor), Moonie, prezent si intr-o fotografie de grup, Luna zisa si Printesa (banuita a fi motan de fapt).
M-am simtit foaaaarteeee bine, si cu baietii si cu vecina Cristina, mama lui Tudor. Ii spuneam acum citeva minute lui Liviu ca aceasta familie are ceva care ma linisteste. Un fel de normalitate (desi acest cuvint nu-mi place) care cred ca vine din iubire, intelegere, deschidere si respect pe celalalt. Nu am vazut inca o familie romana ca a lor. Nu i-am vazut niciodata tipand unul la celalalt, nici macar o uitatura urita nu am vazut.
Hai ca m-am departat de la subiect, din admiratie pt ceva ce simt nevoia sa am in acest moment.
Am citit si am dormit de dupa-amiaza cu pisica Luna linga mine. La trezire am mai citit citeva capitole din cartea "Cele 40 de legi ale iubirii" de Elif Shafak". E o carte care imi place, desi ma intristeaza putin. Nu stiu daca din cauza cartii m-am simtit foarte singura sau chiar sint foarte singura dar abia azi mi-am dat seama.
Titlul nu e inselator insa, am fost fericita azi pina la momentul lecturii. Pai nu mai citi carti triste femeie :))) ar zice Flavia
Azi vreau sa pun si poze de la Timisoara pt posturile despre Timisoara
Toti pisicii au fost prezenti: Spider, Snoopy (pe fuga, indignat de prezenta lui Moonie pe fotoliul lui din dormitor), Moonie, prezent si intr-o fotografie de grup, Luna zisa si Printesa (banuita a fi motan de fapt).
M-am simtit foaaaarteeee bine, si cu baietii si cu vecina Cristina, mama lui Tudor. Ii spuneam acum citeva minute lui Liviu ca aceasta familie are ceva care ma linisteste. Un fel de normalitate (desi acest cuvint nu-mi place) care cred ca vine din iubire, intelegere, deschidere si respect pe celalalt. Nu am vazut inca o familie romana ca a lor. Nu i-am vazut niciodata tipand unul la celalalt, nici macar o uitatura urita nu am vazut.
Hai ca m-am departat de la subiect, din admiratie pt ceva ce simt nevoia sa am in acest moment.
Am citit si am dormit de dupa-amiaza cu pisica Luna linga mine. La trezire am mai citit citeva capitole din cartea "Cele 40 de legi ale iubirii" de Elif Shafak". E o carte care imi place, desi ma intristeaza putin. Nu stiu daca din cauza cartii m-am simtit foarte singura sau chiar sint foarte singura dar abia azi mi-am dat seama.
Titlul nu e inselator insa, am fost fericita azi pina la momentul lecturii. Pai nu mai citi carti triste femeie :))) ar zice Flavia
Azi vreau sa pun si poze de la Timisoara pt posturile despre Timisoara
Friday, October 28, 2011
Un Armean, un austriac si un evreu
Pare titlul unui banc nu-i asa ?
Citeam un articol despre vise, despre interpretarea lor, despre premonitii din vis, si mi-am amintit un vis din 1998.
Eram pe un cimp deschis si am intrat intr-un avion, condusa fiind de un domn in virsta. Atunci am interpretat visul ca fiind decizia de angajare in firma de recrutare iar domnul era armeanul Garbis Ohanesian. Este, de fapt era (am aflat ca a murit) psiholog si specialist in recrutare si dezvoltare organizationala. El m-a invatat sa intervievez dindu-mi o cheie f simpla: omul trebuie sa plece de la tine fericit, cu o parere buna despre sine. Poate asa se si explica succesul meu (desi eu ma simteam ca o impostoare in primul an de job pt ca nu aveam studii de psihologie) in acest domeniu sau in constructia de relatii pe termen lung
Al doilea din titlu este austriac si traieste in Italia. Ieri a fost ziua lui, a implinit 43 de ani. Roland e cel care ne-a ajutat primul in business, cel datorita caruia sintem azi aici si asa (in Timisoara pt o saptamina de plimbare).
Cel de-al treilea, Shmuel, evreul, e de origine maghiara din Satu-Mare, plecat de copil din Romania.
L-am cunoscut in 2008 la Koln si dincolo de ajutorul in business si modelul de businessman, a fost un bun prieten. Spun a fost pt ca si el a murit anul trecut in 16 decembrie, exact cu o saptamina inainte de ziua lui.
Toti trei au fost/sint pentru mine modelele profesionale, i-am admirat si am primit de la ei.
Ciudat mi se pare ca desi admir mai mult si respect mai mult femeile (fara sa fiu o activista) am avut tot timpul ca model profesional si "mentor" in business un barbat.
Poate a fost reciproc ? Faptul ca ei m-au primit ca "discipol" m-a facut pe mine sa am mai mullta incredere si sa primesc mai usor si mai bine ?
Am si modele feminine pe care le respect si le admir dar nu le urmez, ceva nu se leaga, nu inteleg ce si de ce...
Citeam un articol despre vise, despre interpretarea lor, despre premonitii din vis, si mi-am amintit un vis din 1998.
Eram pe un cimp deschis si am intrat intr-un avion, condusa fiind de un domn in virsta. Atunci am interpretat visul ca fiind decizia de angajare in firma de recrutare iar domnul era armeanul Garbis Ohanesian. Este, de fapt era (am aflat ca a murit) psiholog si specialist in recrutare si dezvoltare organizationala. El m-a invatat sa intervievez dindu-mi o cheie f simpla: omul trebuie sa plece de la tine fericit, cu o parere buna despre sine. Poate asa se si explica succesul meu (desi eu ma simteam ca o impostoare in primul an de job pt ca nu aveam studii de psihologie) in acest domeniu sau in constructia de relatii pe termen lung
Al doilea din titlu este austriac si traieste in Italia. Ieri a fost ziua lui, a implinit 43 de ani. Roland e cel care ne-a ajutat primul in business, cel datorita caruia sintem azi aici si asa (in Timisoara pt o saptamina de plimbare).
Cel de-al treilea, Shmuel, evreul, e de origine maghiara din Satu-Mare, plecat de copil din Romania.
L-am cunoscut in 2008 la Koln si dincolo de ajutorul in business si modelul de businessman, a fost un bun prieten. Spun a fost pt ca si el a murit anul trecut in 16 decembrie, exact cu o saptamina inainte de ziua lui.
Toti trei au fost/sint pentru mine modelele profesionale, i-am admirat si am primit de la ei.
Ciudat mi se pare ca desi admir mai mult si respect mai mult femeile (fara sa fiu o activista) am avut tot timpul ca model profesional si "mentor" in business un barbat.
Poate a fost reciproc ? Faptul ca ei m-au primit ca "discipol" m-a facut pe mine sa am mai mullta incredere si sa primesc mai usor si mai bine ?
Am si modele feminine pe care le respect si le admir dar nu le urmez, ceva nu se leaga, nu inteleg ce si de ce...
Thursday, October 27, 2011
Favourite people in Timisoara
Simina - optimism, clear mind, forta si creativitate intr-o minge de energie
Diana - energie si optimism, generoasa
Horatiu - calm, echilibru, relaxare si focus. A stiut sa iasa din business-ul care-l apasa, sa-si tina in viata pasiunea pt sport si sa faca din asta o sursa de venit.
Marcel - idei de promovare si nas de business. Entuziasm si empatie. Teddy bear
Azi e ziua lui Roland :-)
Diana - energie si optimism, generoasa
Horatiu - calm, echilibru, relaxare si focus. A stiut sa iasa din business-ul care-l apasa, sa-si tina in viata pasiunea pt sport si sa faca din asta o sursa de venit.
Marcel - idei de promovare si nas de business. Entuziasm si empatie. Teddy bear
Azi e ziua lui Roland :-)
Wednesday, October 26, 2011
48 hrs in Timisoara
The 7 "bonnes adresses":
Hotel La Residenza - have a lemonade in the garden and chillax in the outdoor pool in the summer
Dinner @ La dama verde
(go there very hungry and let Lucia, the owner and happy cook, present you the dishes of the day.
Order everything and save room for desert and Averna)
(if you cant get a table go to Pomodoro and have a steak cooked by chef Alessandro Fiorini)
Breakfast @ Timi's Cafe
(best croissants in town, italian coffee, fresh fruit juice, my favourite is pineaple, yoghurt with muesli & fresh fruit)
Lunch on a sandwich shared with the pigeons and students in Piata Unirii
Wine @ Enoteca with sommelier Mariana,
Dance the night out @ Le Cinema
Sports @ Arena Aqua Center
Hotel La Residenza - have a lemonade in the garden and chillax in the outdoor pool in the summer
Dinner @ La dama verde
(go there very hungry and let Lucia, the owner and happy cook, present you the dishes of the day.
Order everything and save room for desert and Averna)
(if you cant get a table go to Pomodoro and have a steak cooked by chef Alessandro Fiorini)
Breakfast @ Timi's Cafe
(best croissants in town, italian coffee, fresh fruit juice, my favourite is pineaple, yoghurt with muesli & fresh fruit)
Lunch on a sandwich shared with the pigeons and students in Piata Unirii
Wine @ Enoteca with sommelier Mariana,
Dance the night out @ Le Cinema
Sports @ Arena Aqua Center
Saturday, October 1, 2011
primul guest writer
Ei bine, iata, pentru ca am simtit nevoia unui musafir pe blog si prietenele mele sint perfetioniste si scriu la un post de vreun an, uite pe cine am adus:
Pe David Gandy cu al sau blog gazduit de Vogue.
Enjoy !
http://www.vogue.co.uk/blogs/david-gandy/2011/09/27/holidays-italy-and-martini
Pe David Gandy cu al sau blog gazduit de Vogue.
Enjoy !
http://www.vogue.co.uk/blogs/david-gandy/2011/09/27/holidays-italy-and-martini
Wednesday, September 28, 2011
what happens when someone dies
http://www.elephantjournal.com/2011/09/what-happens-when-i-die/
bine ca am gasit articolul asta, ca sa-mi treaca frica de moarte. Sigur a fost scris pentru mine.
bine ca am gasit articolul asta, ca sa-mi treaca frica de moarte. Sigur a fost scris pentru mine.
Monday, September 26, 2011
despre vara si despre toamna
Ma pregatesc pentru vara viitoare.
Acum eu simt ca vara aceasta s-a prelungit in toamna, desi ieri am cules castane de pe jos de la Palatele Brancovenesti din Mogosoaia. Am si simtit si mirosul de mere din gradina Belle Maison din Otopeni, unde o sa merg sa ma rasfat cu masaje in aceasta toamna. Mai simt ca e un pic toamna pentru ca am vazut dovleci deja.
Ziceam ca ma pregatesc pentru vara viitoare care pentru mine o sa inceapa prin aprilie. Modific un pic proiectul meu ''100 de zile de vara'', cu inspiratie de la Dezde, the wakeboard girl in Snagov.
Ea zice: eu visez sa vinez vara pe planeta. Eu sint innebunita de visul ei si l-am adoptat instant.
Daaa, insa nu sintem inca pregatiti sa facem asta, si atunci ne pregatim cu o vara mai timpurie care sa inceapa din aprilie si sa tina pina in august.
Acum ma gindesc la Portugalia sau Israel pentru aprilie, la Grecia pentru mai, la Spania pentru iunie, la tarile nordice si UK sau Islanda pentru iulie si august.
Intre timp sa ma inspir si din beachtomato.com , sora mai mica si mai nebunatica a lui blactomato.co.uk.
Inainte sa scriu acest post, am gasit pe beachtomato destinatia Cornwall, potrivita pentru iulie/aug 2012, sa-mi pun in calendar, sa nu uit :)
o saptamina minunata imi doresc si va doresc, voua celor care mai treceti pe aici in vizita.
Acum eu simt ca vara aceasta s-a prelungit in toamna, desi ieri am cules castane de pe jos de la Palatele Brancovenesti din Mogosoaia. Am si simtit si mirosul de mere din gradina Belle Maison din Otopeni, unde o sa merg sa ma rasfat cu masaje in aceasta toamna. Mai simt ca e un pic toamna pentru ca am vazut dovleci deja.
Ziceam ca ma pregatesc pentru vara viitoare care pentru mine o sa inceapa prin aprilie. Modific un pic proiectul meu ''100 de zile de vara'', cu inspiratie de la Dezde, the wakeboard girl in Snagov.
Ea zice: eu visez sa vinez vara pe planeta. Eu sint innebunita de visul ei si l-am adoptat instant.
Daaa, insa nu sintem inca pregatiti sa facem asta, si atunci ne pregatim cu o vara mai timpurie care sa inceapa din aprilie si sa tina pina in august.
Acum ma gindesc la Portugalia sau Israel pentru aprilie, la Grecia pentru mai, la Spania pentru iunie, la tarile nordice si UK sau Islanda pentru iulie si august.
Intre timp sa ma inspir si din beachtomato.com , sora mai mica si mai nebunatica a lui blactomato.co.uk.
Inainte sa scriu acest post, am gasit pe beachtomato destinatia Cornwall, potrivita pentru iulie/aug 2012, sa-mi pun in calendar, sa nu uit :)
o saptamina minunata imi doresc si va doresc, voua celor care mai treceti pe aici in vizita.
Friday, September 2, 2011
Despre cancer
de ceva timp am luat decizia ca in cazul in care aflu ca am cancer sa refuz tratamentul.
Ma gindesc de ceva timp la acest subiect (greu) uitindu-ma un pic in jur.
Tata are acest stress, isi urmareste si trateaza niste chestii posibil canceroase de vreo 2 ani, bunica a murit de cancer acum 24 ani, cumva eu as fi urmatoarea suspecta.
In decembrie a murit un prieten bun tot de cancer. In ultima discutie pe care am avut-o cu el, cu 3 saptamini inainte de a afla de moartea lui, mi-a spus ca nu stie daca va mai face o runda de tratament. Incerca sa-si raspunda la dilema - merita sa mai traiesti chinuidu-te sau nu merita ? Merita sa-ti prelungesti viata cu citeva luni ? Daca da, cu ce pret? Nu cumva calitatea vietii e mai importanta decit citeva luni in plus ?
Ieri am gasit in revista Time un articol despre acest subiect, un articol scris de un doctor american,
Concluzia e ca exista un procent de pacienti care refuza tratamentul si exista research si dovezi clare ca de multe ori e mai bine pentru ei. Ei isi traiesc ultimul timp in conditii mai bune chiar daca traiesc mai putin cu citeva luni. In articol sint citeva cifre dar nu le tin minte si nici nu are vreun rost sa le insirui aici
Deci mi-am gasit ''evidence'' care sa-mi sustina decizia.
Ma gindesc de ceva timp la acest subiect (greu) uitindu-ma un pic in jur.
Tata are acest stress, isi urmareste si trateaza niste chestii posibil canceroase de vreo 2 ani, bunica a murit de cancer acum 24 ani, cumva eu as fi urmatoarea suspecta.
In decembrie a murit un prieten bun tot de cancer. In ultima discutie pe care am avut-o cu el, cu 3 saptamini inainte de a afla de moartea lui, mi-a spus ca nu stie daca va mai face o runda de tratament. Incerca sa-si raspunda la dilema - merita sa mai traiesti chinuidu-te sau nu merita ? Merita sa-ti prelungesti viata cu citeva luni ? Daca da, cu ce pret? Nu cumva calitatea vietii e mai importanta decit citeva luni in plus ?
Ieri am gasit in revista Time un articol despre acest subiect, un articol scris de un doctor american,
Concluzia e ca exista un procent de pacienti care refuza tratamentul si exista research si dovezi clare ca de multe ori e mai bine pentru ei. Ei isi traiesc ultimul timp in conditii mai bune chiar daca traiesc mai putin cu citeva luni. In articol sint citeva cifre dar nu le tin minte si nici nu are vreun rost sa le insirui aici
Deci mi-am gasit ''evidence'' care sa-mi sustina decizia.
Wednesday, July 6, 2011
Pionierii de azi
De ceva vreme cunosc sau doar citesc despre oameni care si-au luat singuri misiunea de a initia publicul larg in lumea pasiunilor lor:
Ma gindesc asa:
- la bijutierul David Sandu care a infiintat Scoala de bijuterie Contemporana,
- la Horia Simon din Timisoara, care e un bucatar pasionat si care a inceput sa publice retete basics si nu numai, si care incepe sa cerceteze bucataria traditionala romaneasca.
- la Dan Andrei care a inceput o campanie de convingere a bloggerilor ca imaginea (si nu doar continutul) e importanta
- la Mihai Gurei care respira design, vorbeste design, aduce design, raspindeste design (si muzica... din postura de DJ Mike)
Desigur ca nu sitn doar barbati in categoria mea, dar ei mi-au venit in cap primii pentru acest post.
... to be continued.
Ma gindesc asa:
- la bijutierul David Sandu care a infiintat Scoala de bijuterie Contemporana,
- la Horia Simon din Timisoara, care e un bucatar pasionat si care a inceput sa publice retete basics si nu numai, si care incepe sa cerceteze bucataria traditionala romaneasca.
- la Dan Andrei care a inceput o campanie de convingere a bloggerilor ca imaginea (si nu doar continutul) e importanta
- la Mihai Gurei care respira design, vorbeste design, aduce design, raspindeste design (si muzica... din postura de DJ Mike)
Desigur ca nu sitn doar barbati in categoria mea, dar ei mi-au venit in cap primii pentru acest post.
... to be continued.
views from this ''unspectacular'' journey
We saw stars, and waves; we saw sand too; And, despite my crises and unforeseen disasters we were often bored, just as we are here.
Pictures only, brief comments, more like notes... to laugh or share the stories
old arhitecture...
design hotel lobby
how to get the toxins out of your car:
and shopping for essentials:
Making friends with the locals...
and in the end taking the ship to the City:
The night the elevator went to bed:
and lights went on
what we saw the morning after:
unrecognized art
..and recognized art:
A cool place to forget yourself...
Pictures only, brief comments, more like notes... to laugh or share the stories
old arhitecture...
design hotel lobby
and in the end taking the ship to the City:
The night the elevator went to bed:
what we saw the morning after:
unrecognized art
..and recognized art:
A cool place to forget yourself...
Wednesday, March 23, 2011
despre circ, de bine
De citeva zile am in cap o imagine:
Un acrobat sarind coarda pe o sirma intinsa.
Am ajus la aceasta imagine incercind sa definesc prietenia cu un artist.
Exact asa simt ca e:
Sari coarda. Cind esti in aer ai o senzatie de libertate si de bine.
Cind tb sa aterizezi incepi sa te intrebi si intri in panica:
- daca nu nimeresc inapoi pe sirma?
cind ajungi inapoi pe sirma, zici: hai sa mai incerc o saritura, ca a fost bine, si am avut noroc am nimerit inpaoi pe sirma.
E o succesiune de suisuri si coborisuri, o serie de momente de extaz urmate de momente de agonie.
Cind esti sus zici WOW, cind esti pe sirma te intrebi de ce o faci, de ce continui, pina cind, de ce ?
Un acrobat sarind coarda pe o sirma intinsa.
Am ajus la aceasta imagine incercind sa definesc prietenia cu un artist.
Exact asa simt ca e:
Sari coarda. Cind esti in aer ai o senzatie de libertate si de bine.
Cind tb sa aterizezi incepi sa te intrebi si intri in panica:
- daca nu nimeresc inapoi pe sirma?
cind ajungi inapoi pe sirma, zici: hai sa mai incerc o saritura, ca a fost bine, si am avut noroc am nimerit inpaoi pe sirma.
E o succesiune de suisuri si coborisuri, o serie de momente de extaz urmate de momente de agonie.
Cind esti sus zici WOW, cind esti pe sirma te intrebi de ce o faci, de ce continui, pina cind, de ce ?
Saturday, March 19, 2011
Shrek si surorile lui
Toate prietenele mele sint niste capcaune.
Nu, nu in sensul acela, adica nu sint rude cu Shrek. Nu sint verzi, nu sint grase, nu sint urite.
Toate sint frumoase, inteligente, creative, au forta si sensibilitate in acelasi timp.
Ziceam ca sint capcaune pentru ca sint incapatinate, vor sa se descurce singure, nu recunosc ajutorul nici cind le sare in brate ca un motan obraznic.
Dar eu nu ma las, sint hotarita sa le ajut. Desigur, pentru ca si eu sint capcauna.
Nu, nu in sensul acela, adica nu sint rude cu Shrek. Nu sint verzi, nu sint grase, nu sint urite.
Toate sint frumoase, inteligente, creative, au forta si sensibilitate in acelasi timp.
Ziceam ca sint capcaune pentru ca sint incapatinate, vor sa se descurce singure, nu recunosc ajutorul nici cind le sare in brate ca un motan obraznic.
Dar eu nu ma las, sint hotarita sa le ajut. Desigur, pentru ca si eu sint capcauna.
Tuesday, March 15, 2011
Cine te ajuta in business?
Vreau sa scriu o serie de posturi despre oamenii care te ajuta in business.
Oficial ei se cheama furnizori si teoretic tu ti-i alegi singur cind esti antreprenor.
Practic, da, poate ca ti-i alegi singur dar esti influentat de prieteni, cunostinte, search-uri pe google, reputatia lor, articole din presa.
Am hotarit sa scriu aici despre acest subiect pornind de la o anume persoana, cu care lucrez de mai bine de 2 ani. Si nu orice 2 ani ci 2009 si 2010.
Cecilia e o scriitoare talentata si o antreprenoare cu suflet.
Am hotarit sa scriu despre ea in seara aceasta cind incercam, mental, sa-i fac profilul inainte de interviul de vineri. Primele cuvinte care mi-au venit in minte despre ea au fost: Vezi ca Cecilia o sa-ti para ciudata. Si ai grija ca e surda. Trebuie sa vorbesti tare.
Continuindu-mi ideea, am inceput sa-mi ''organizez'' in gind parerea despre ea: la prima vedere pare ciudata, la a doua descoperi ce om minunat este. Fiecare intilnire cu ea e o bucurie pentru mine. Abia astept diminetile cu ora 11 la cafeneaua de linga biroul meu. Inca nu am gasit locul perfect de intilnire. Cred ca o gradina linistita ar fi locul cel mai bun.
Desi intirzie de fiecare data cel putin 10-15 minute, eu nu ma enervez pe ea niciodata.
Desi stam cel putin 2 ore la o intilnire, nu ma plictisesc niciodata cu ea.
Desi eu promit sa-i trimit fotografii pe email si nu ma tin de cuvint ea nu ma cearta niciodata si are rabdare cu mine.
Desi punem la cale proiecte indraznete care se ''imputineaza'' pe drum, nu ne pierdem entuziasmul niciodata si nu obosim sa incepem altele.
Desi nu e eleganta in modul clasic cunoscut in Romania (adica tocuri si costume taior cu fusta scurta) si poarta bocanci eu o admir f tare ca nu lasa ca moda sa fie o piedica pentru ea sa fie ea insasi.
Imi place de ea ca e plina de energie si iti transmite entuziasmul de a face lucruri si de a construi.
Imi place de ea ca e puternica si nu se lasa infrinta de greutatile de a fi business woman in aceasta tara si locuitoare a acestei jungle de oras.
Imi place de ea ca are vise de calatorie (mi-a marturisit ca isi doreste sa ajunga in Bretagne) dar are rabdare sa astepte momentul potrivit.
Multumesc Cecilia :)
Oficial ei se cheama furnizori si teoretic tu ti-i alegi singur cind esti antreprenor.
Practic, da, poate ca ti-i alegi singur dar esti influentat de prieteni, cunostinte, search-uri pe google, reputatia lor, articole din presa.
Am hotarit sa scriu aici despre acest subiect pornind de la o anume persoana, cu care lucrez de mai bine de 2 ani. Si nu orice 2 ani ci 2009 si 2010.
Cecilia e o scriitoare talentata si o antreprenoare cu suflet.
Am hotarit sa scriu despre ea in seara aceasta cind incercam, mental, sa-i fac profilul inainte de interviul de vineri. Primele cuvinte care mi-au venit in minte despre ea au fost: Vezi ca Cecilia o sa-ti para ciudata. Si ai grija ca e surda. Trebuie sa vorbesti tare.
Continuindu-mi ideea, am inceput sa-mi ''organizez'' in gind parerea despre ea: la prima vedere pare ciudata, la a doua descoperi ce om minunat este. Fiecare intilnire cu ea e o bucurie pentru mine. Abia astept diminetile cu ora 11 la cafeneaua de linga biroul meu. Inca nu am gasit locul perfect de intilnire. Cred ca o gradina linistita ar fi locul cel mai bun.
Desi intirzie de fiecare data cel putin 10-15 minute, eu nu ma enervez pe ea niciodata.
Desi stam cel putin 2 ore la o intilnire, nu ma plictisesc niciodata cu ea.
Desi eu promit sa-i trimit fotografii pe email si nu ma tin de cuvint ea nu ma cearta niciodata si are rabdare cu mine.
Desi punem la cale proiecte indraznete care se ''imputineaza'' pe drum, nu ne pierdem entuziasmul niciodata si nu obosim sa incepem altele.
Desi nu e eleganta in modul clasic cunoscut in Romania (adica tocuri si costume taior cu fusta scurta) si poarta bocanci eu o admir f tare ca nu lasa ca moda sa fie o piedica pentru ea sa fie ea insasi.
Imi place de ea ca e plina de energie si iti transmite entuziasmul de a face lucruri si de a construi.
Imi place de ea ca e puternica si nu se lasa infrinta de greutatile de a fi business woman in aceasta tara si locuitoare a acestei jungle de oras.
Imi place de ea ca are vise de calatorie (mi-a marturisit ca isi doreste sa ajunga in Bretagne) dar are rabdare sa astepte momentul potrivit.
Multumesc Cecilia :)
Tuesday, March 1, 2011
Casual Encounters sau ''Oameni intilniti in Australia''
People in Australia:
Receptionist gentleman from Egypt worried about his family now in Egypt (not so soft social revolution)
Taxi driver from Somalia who knew all about tennis and about Romanian football
Ageless student Nic from Ireland (Federation Square at midnight)
Sales lady from Chocolate World shop in Sydney airport (from Cyprus) , diabetic and could not eat chocolate
(her favourite: dark choc covered marzipan praline from Neuhaus)
Waiter named Sedan, of tatar origin from Constanta, Romania in Sydney at Peter Doyle restaurant in the harbour across Sydney Opera house - fled from Constanta in sept 89 after visiting relatives in Turkey first. Stayed in a UN refugee camp until jan 89 when he and his wife received the emigrant visa for USA and Australia at the same time. The wife chose Australia and here they are since then. Their daughter, age 10 at that time, joined them in june 1990.
Argentinian Waiter @ Jelly fish beach restaurant on Manly Beach Sydney . Came to Australia to follow his passion: rugby
Peter the Segway tour guide from Currumbin wildlife sanctuary who asked us if
Is Romania a cool country ?
Romanian cousins we met in Cairns:
Sara(easy going & communicative) from San Francisco and Corina (shy) from Sydney
Their grand mothers were first grade cousins so that actually makes them third grade cousins.
Corina 's family is from Buftea, (bunica Ioana Popa) Ilfov, and Sara ' s family owns a house in Busteni.
They met in Sydney 4 years ago when Sara came for a student exchange in Sydney.
Sara will come to Ro in August 2011 and Corina in December for Christmas 2011.
Hellene Young and husband GrahamShe is Canadian, works as a pilot at Qantas & writer of thriller novels (Shattered skies & Wings of Fear)
He works at the Courthouse in Cairns and is a character as described by Sue Taylor.
They are friends of Sue & Peter Taylor (British from East part of England). Half of the year are living in Trinity Beach (Cairns) and half in England.
46 yrs of marriage, 2 adult children, 1 grand daughter, Charity.
Sue did not want to celebrate the wedding anniversary. She actually, I quote her, asked Pete:
Can i have some time off for good behaviour ? He said: NO.
Receptionist gentleman from Egypt worried about his family now in Egypt (not so soft social revolution)
Taxi driver from Somalia who knew all about tennis and about Romanian football
Ageless student Nic from Ireland (Federation Square at midnight)
Sales lady from Chocolate World shop in Sydney airport (from Cyprus) , diabetic and could not eat chocolate
(her favourite: dark choc covered marzipan praline from Neuhaus)
Waiter named Sedan, of tatar origin from Constanta, Romania in Sydney at Peter Doyle restaurant in the harbour across Sydney Opera house - fled from Constanta in sept 89 after visiting relatives in Turkey first. Stayed in a UN refugee camp until jan 89 when he and his wife received the emigrant visa for USA and Australia at the same time. The wife chose Australia and here they are since then. Their daughter, age 10 at that time, joined them in june 1990.
Argentinian Waiter @ Jelly fish beach restaurant on Manly Beach Sydney . Came to Australia to follow his passion: rugby
Peter the Segway tour guide from Currumbin wildlife sanctuary who asked us if
Is Romania a cool country ?
Romanian cousins we met in Cairns:
Sara(easy going & communicative) from San Francisco and Corina (shy) from Sydney
Their grand mothers were first grade cousins so that actually makes them third grade cousins.
Corina 's family is from Buftea, (bunica Ioana Popa) Ilfov, and Sara ' s family owns a house in Busteni.
They met in Sydney 4 years ago when Sara came for a student exchange in Sydney.
Sara will come to Ro in August 2011 and Corina in December for Christmas 2011.
Hellene Young and husband GrahamShe is Canadian, works as a pilot at Qantas & writer of thriller novels (Shattered skies & Wings of Fear)
He works at the Courthouse in Cairns and is a character as described by Sue Taylor.
They are friends of Sue & Peter Taylor (British from East part of England). Half of the year are living in Trinity Beach (Cairns) and half in England.
46 yrs of marriage, 2 adult children, 1 grand daughter, Charity.
Sue did not want to celebrate the wedding anniversary. She actually, I quote her, asked Pete:
Can i have some time off for good behaviour ? He said: NO.
Tuesday, February 22, 2011
introducere la My Australia
Pot sa fiu brutal de sincera si sa declar ca nu mi-a placut in Australia?
De fapt, mi-a placut mai putin decit ma asteptam, de fapt am fost dezamagita ca nu am gasit tara libera pe care o cautam.
Cautam acel loc minunat in care natura e stapina.
Natura e de fapt intr-un fel stapina in Australia cu cicloanele, inundatiile si incendiile lor dar am gasit o tara ''torn'' (sfisiata) de 2 forte:
Natura e de fapt intr-un fel stapina in Australia cu cicloanele, inundatiile si incendiile lor dar am gasit o tara ''torn'' (sfisiata) de 2 forte:
Pe de o parte de combinatia dintre lifestyle-ul american (consumism & much more...) si organizarea/guvernarea britanica.
Pe de cealalta parte e vinovatia fata de aborigeni pe care i-au furat si carora le-au distrus identitatea si fata de care incearca acum sa se revanseze, luind simbolurile si transformindu-le in identitatea australiana. Ca exemplu: uniformele echipajului Qantas (linia aeriana nationala) au ca imprimeu elemente de desenele rupestre aboriginale.
Sa revin la concluzia de la inceput: mi-a placut mai putin decit ma asteptam.
In putine locuri m-am simtit cu adevarat bine: in Melbourne, dupa ce am reusit sa inteleg lucrurile de mai sus. Prima reactie a fost: asta nu poate fi Australia !!!
Al doilea loc in care m-am simtit bine a fost Cairns. Poate si pt ca e diferit de restul locurilor pe care le-am vazut. Chiar ei ii spun Tropical Australia, si sincer nu prea seamana cu restul oraselor (Melbourne, Sydney, Brisbane)
Cairns e un fel de Vama Veche evoluata. A fost mult timp paradisul backpackerilor europeni si cu toate acestea si-a pastrat aerul de orasel de la tropice.
Daca nu mi-a placut atit de mult inseamna ca pot sa spun ca nu prea merita efortul de ajunge acolo, nu ?
Cu toatea acestea, cred ca merita efortul, pt ca e mai bine sa-ti lamuresti ''asteptarile'' decit sa stai cu ele in cap.
Eu visam de prea mult timp la Australia si e doar vina mea si a mea ca am 'invelit-o in asa aura. Sigur ca as fi putut sa ma documentez beton inainte de a pleca. Asa poate decideam sa nu mai merg? Nu cred... de felul meu sint cam Toma necredinciosul, as fi zis: hai nu poate fi chiar asa cum scriu oamenii astia.
As fi putut citi bloguri ale localnicilor, si mi-as putut face o idee despre stilul lor de viata.
Asa am citit ziarele locale, si mi-am dat seama ca nici ei nu sint multumiti de tara lor, cel putin asa reiese din presa. Dar presa inseamna doar o fateta a adevarului...
Nu, ma bucur ca am fost, dar parca efortul a fost prea mare. Efortul de a fi departe de casa timp de 4 saptamini. Cind spun acasa nu ma refer strict la cele 3 camere, dependinte si gradina, ci la tot ce inseamna viata mea de acasa, cu oameni si pisici. Viata mea fara efortul de a explica cine esti si ce faci, si ce cauti acolo, si unde mergi mai departe, etc...
Daca merita sa mergi in Australia ?
Depinde.
Stiu, e raspunsul meu preferat, please ''dont hate me''.
Depinde ce cauti, depinde la ce te asteptai, depinde ce-ti doreai sa simti si sa vezi.
Eu m-am linistit cidn am citit primele capitole ale cartii The art of Trave de Alain de Botton, cumparata la Brisbane, deci dupa 3 saptamini de Australia.
Bine ca m=am linistit si atunci, decit sa fi ajuns acasa si sa ma fi intrebat.
Culmea e ca exact cu o seara inainte vorbeam cu Liviu exact pe acelasi subiect: Asteptarile.
Eram pe plaja in Burleigh Heads, priveam stelele si ii spuneam ca ''succesul '' unei calatorii depinde mult de asteptarile tale
A doua zi gaseam cartea in luibrarie iar primul capitol se numea: Anticipation.
Concluzia: e mai bine sa pleci fara asteptari decit sa faci eforturi in timpul calatoriei sa 'protrivesti'' impresiile tale peste tiparul asteptarilor tale (ca o constructie fireasca a visurilor tale..).
Intrebarea e: daca nu am asteptari pentru o destinatie, atunci cum imi aleg destinatia? Alain de Botton are si o parere, dar va las sa cititi cartea si sa descoperiti.
Sa fim pur si simplu deschisi la orice ocazie (de a calatori) apare in viata noastra ? Oare doar atunci vom avea calatorii reusite ?
Hai ca ma mai gindesc la acest subiect.
Ma intorc la DEPINDE.
Eu ma asteptam ca Australia sa aiba un miros. Poate ca imi imaginam ca miroase a ierburi salbatice, cam cum mirosea Malta cind mergeam cu scuterul pe soselele ei.
Sau cum mi-a mirosit Spania a frunze de smochin. Sau St Lucia a flori de frangipani.
Da, Australia mea nu are miros. E septica. E curatata de mirosuri de spaimele societatii americane bolnave de frica de procese, de spaimele asiaticilor speriate de gripa aviara, inca erau oameni care purtau masti pe gura.
Sincer am fost foarte dezamagita ca nu am simtit nici un miros.
Stiu, poate ca nu am fost destul de aproape de natura. Ei bine, da, am simtit, si m-a bucurat, mirosul pinilor de pe plajele din sydney (mai ales Manly beach). AICI FOTO
Tot a pini miroseau si intrarile pe plaja din Burleigh heads. AICI FOTO
Mi-a mai placut mult calatoria de o zi pe Great Ocean Road, de la Melbourne spre sud vest.
A fost primul contact cu natura australiana, cu copacii si oceanul, si da, recunosc ca nu am fost dezamagita. Oceanul e spectaculos ! Nu ma satur privind oceanul.
Ce mi-a placut mult in aceasta calatorie (dar pt asta nu cred ca era nevoie sa bat atit drum... )
- mi-au venit ideile si energia de a face lucruri noi, sau de a face aceleasi lucruri intr-un fel nou (ma refer la ''noi intreprinderi'' sau la business-ul nostru actual)
- modul in care mi se clarifica gindurile, parerile, prejudecatile, nelamuririrle, frustrarile din capul meu
De ce trebuie sa ma urc in avion ca sa ''vad' lucrurile mai clar ?
Dar poate chiar asta e conditia esentiala: sa te departezi (fizic) si sa te desprinzi de viata ta de zi cu zi ca sa te vezi mai bine.
Dar poate chiar asta e conditia esentiala: sa te departezi (fizic) si sa te desprinzi de viata ta de zi cu zi ca sa te vezi mai bine.
Subscribe to:
Posts (Atom)
