introducere la My Australia

Pot sa fiu brutal de sincera si sa declar ca nu mi-a placut in Australia? 

De fapt, mi-a placut mai putin decit ma asteptam, de fapt am fost dezamagita ca nu am gasit tara libera pe care o cautam.

Cautam acel loc minunat in care natura e stapina. 

Natura e  de fapt intr-un fel stapina in Australia cu cicloanele, inundatiile si incendiile lor dar am gasit o tara  ''torn'' (sfisiata)  de 2 forte:

Pe de o parte de combinatia dintre  lifestyle-ul american  (consumism & much more...) si  organizarea/guvernarea britanica. 

Pe de cealalta parte e vinovatia fata de aborigeni pe care i-au furat si carora le-au distrus identitatea si fata de care incearca acum sa se revanseze, luind simbolurile si transformindu-le in identitatea australiana. Ca exemplu: uniformele echipajului Qantas (linia aeriana nationala) au ca imprimeu elemente de desenele rupestre aboriginale.

Sa revin la concluzia de la inceput:  mi-a placut mai putin decit ma asteptam. 

In putine locuri m-am simtit cu adevarat bine: in Melbourne, dupa ce am reusit sa inteleg lucrurile de mai sus. Prima reactie a fost: asta nu poate fi Australia !!! 

Al doilea loc in care m-am simtit bine a fost Cairns. Poate si pt ca e diferit de restul locurilor pe care le-am vazut. Chiar ei ii spun Tropical Australia, si sincer nu prea seamana cu restul oraselor (Melbourne, Sydney, Brisbane) 

Cairns e un fel de Vama Veche evoluata. A fost mult timp paradisul backpackerilor europeni si cu toate acestea si-a pastrat aerul de orasel de la tropice.

Daca nu mi-a placut atit de mult inseamna ca pot sa spun ca nu prea merita efortul de ajunge acolo, nu ?

Cu toatea acestea, cred ca merita efortul, pt ca e mai bine sa-ti lamuresti ''asteptarile'' decit sa stai cu ele in cap. 

Eu visam de prea mult timp la Australia si e doar vina mea si a mea ca am 'invelit-o in asa aura. Sigur ca as fi putut sa ma documentez beton inainte de a pleca. Asa poate decideam sa nu mai merg? Nu cred... de felul meu sint cam Toma necredinciosul, as fi zis: hai nu poate fi chiar asa cum scriu oamenii astia.

As fi putut citi bloguri ale localnicilor, si mi-as putut face o idee despre stilul lor de viata.

Asa am citit ziarele locale, si mi-am dat seama ca nici ei nu sint multumiti de tara lor, cel putin asa reiese din presa. Dar presa inseamna doar o fateta a adevarului... 

Nu, ma bucur ca am fost, dar parca efortul a fost prea mare. Efortul de a fi departe de casa timp de 4 saptamini. Cind spun acasa nu ma refer strict la cele 3 camere, dependinte si gradina, ci la tot ce inseamna viata mea de acasa, cu oameni si pisici. Viata mea fara efortul de a explica cine esti si ce faci, si ce cauti acolo, si unde mergi mai departe, etc... 

Daca merita sa mergi in Australia ? 

Depinde. 

Stiu, e raspunsul meu preferat,  please ''dont hate me''.

Depinde ce cauti, depinde la ce te asteptai, depinde ce-ti doreai sa simti si sa vezi. 

Eu m-am linistit cidn am citit primele capitole ale cartii The art of Trave de Alain de Botton, cumparata la Brisbane, deci dupa 3 saptamini de Australia. 

Bine ca m=am linistit si atunci, decit sa fi ajuns acasa si sa ma fi intrebat.

Culmea e ca exact cu o seara inainte vorbeam cu Liviu exact pe acelasi subiect: Asteptarile. 

Eram pe plaja in Burleigh Heads, priveam stelele si ii spuneam ca ''succesul '' unei calatorii depinde mult de asteptarile tale 

A doua zi gaseam cartea in luibrarie iar primul capitol se numea: Anticipation. 

Concluzia: e mai bine sa pleci fara asteptari decit sa faci eforturi in timpul calatoriei sa 'protrivesti''   impresiile tale peste tiparul asteptarilor tale (ca o constructie fireasca a visurilor tale..).

Intrebarea e: daca nu am asteptari pentru o destinatie, atunci cum imi aleg destinatia? Alain de Botton are si o parere, dar va las sa cititi cartea si sa descoperiti. 

Sa fim pur si simplu deschisi la orice  ocazie (de a calatori) apare in viata noastra ? Oare doar atunci vom avea calatorii reusite ? 

Hai ca ma mai gindesc la acest subiect. 

Ma intorc la DEPINDE.

Eu ma asteptam ca Australia sa aiba un miros. Poate ca imi imaginam ca miroase a ierburi salbatice,  cam cum mirosea Malta cind mergeam cu scuterul pe soselele ei. 

Sau cum mi-a mirosit Spania a frunze de smochin. Sau St Lucia a flori de frangipani.

Da, Australia mea nu are miros. E septica. E curatata de mirosuri de spaimele societatii americane bolnave de frica de procese, de spaimele asiaticilor speriate de gripa aviara, inca erau oameni care purtau masti pe gura.

Sincer am fost foarte dezamagita ca nu am simtit nici un miros. 

Stiu, poate ca nu am fost destul de aproape de natura. Ei bine, da, am simtit, si m-a bucurat, mirosul pinilor de pe plajele din sydney (mai ales Manly beach). AICI FOTO

Tot a pini miroseau si intrarile  pe plaja din Burleigh heads.  AICI FOTO 

Mi-a mai placut mult calatoria de o zi pe Great Ocean Road, de la Melbourne spre sud vest.

A fost primul contact cu natura australiana, cu copacii si oceanul, si da, recunosc ca nu am fost dezamagita. Oceanul e spectaculos ! Nu ma satur privind oceanul. 

Ce mi-a placut mult in aceasta calatorie (dar pt asta nu cred ca era nevoie sa bat atit drum... ) 

- mi-au venit ideile si energia de a face lucruri noi, sau de a face aceleasi lucruri intr-un fel nou (ma refer la ''noi intreprinderi'' sau la business-ul nostru actual)

- modul in care mi se clarifica gindurile, parerile, prejudecatile, nelamuririrle, frustrarile din capul meu 

De ce trebuie sa ma urc in avion ca sa ''vad' lucrurile mai clar ?
Dar poate chiar asta e conditia esentiala: sa te departezi (fizic) si sa te desprinzi de viata ta de zi cu zi ca sa te vezi mai bine.