the mobber

a mobber is like that:

• is often like a child who has never grown up
• exhibits immature behaviour and poor manners
•  has a short-term focus and often cannot think or plan ahead more than 24 hours
• appears to have a short, selective memory and often cannot or will not remember what they said, did, or committed to more than 24 hours ago - but is always able to remember your faults, often from years ago
• the serial bully seems to live in a bubble of the present and when challenged will spontaneously make things up; the bully genuinely seems to believe the fabrication; from a psychiatric viewpoint this could be called confabulation; from a moral viewpoint, it's called lying
• has poor language skills, and uses almost exclusively negative language with few or no positive words; is often limited to parroting fad phrases and regurgitating the latest management jargon
• extrovert bullies tend to be shouters and screamers, are highly visible, and bully from the front
• extrovert bullies can be charismatic and seem to be able to bewitch people into following and supporting them
• is unimaginative and lacks the skills of creativity and innovation
• rarely has any ideas of his or her own; tends to regurgitate what others (especially superiors) say rather than use own thinking
• is a plagiarist, steals other people's work - and the credit for it
• has a writing style that is disjointed, lacks flow and consistency, tends to make contradictory statements, and has the feel of a young teenager trying to write like a grown-up (apologies to teenagers)
• is unable to assess the importance of events and tasks, often making an unnecessary fuss over trivia whilst ignoring important or urgent things
• has unpredictable mood swings, blows hot and cold, often suddenly and without warning
• is inconsistent in their judgement, often overruling, ignoring or denying what they said previously
• has no listening skills, ignores and overrules you; it can be like talking to a brick wall
• displays inappropriate and hostile body language
• often displays interpersonal behavior that is ill-advised, especially with a sexual overtone, eg invasion of intimate zone, gestures or comments which include inappropriate sexual references or innuendo, being inappropriately intimate with clients, being too friendly too soon, etc

Ce ne tine aici ?

ma macina demult intrebarea: unde mi-e locul ?

si recunosc cinstit ca din ce in ce mai des ma intreb daca in Romania, si daca da, in Bucuresti?
Si daca nu in Romania unde ? Anul asta mi-am mai conturat un fel de harta a ''locuintelor'' mele posibile sau ideale, dar acest subiect e mai potrivit pentru un nou post.

am gasit azi un blog nou al unei femei de care credeam ca nu-mi place, dar azi mi-a placut ceva scris de de ea:

''Din pacate, dincolo de glume si de nedumeriri retorice, nicio plecare nu e atat de simpla pe cat ne-am dori. Ne-am intors, rumegand in gand intrebarea: ce ne tine, totusi, in tara asta? In afara de teama de a fi veneticii altora, pe care ne-am putea-o invinge, asa cum ne invingem zi de zi teama de a fi batjocura propriilor nostri guvernanti, ce Dumnezeu ne leaga, cu radacini de foc si de lacrimi, de bucata asta de lume amara?''


iata si link la postul complet, e important pt acolo sint si fotografii. Datorita fotografiilor mi-am dat seama ca e fericita, ca e indragostita, ca a mai facut un copil (al treilea), si ca acel copil e fructul dragostei pentru acel barbat (curajos roman... dac-o fi roman). Si poate de asta mi-a placut un pic de ea, pt am simtit-o fericita. Am mai citit chestii scrise de ea, dar probabil ca atunci era foarte nefericita, cred ca se despartise de curind de tatal primilor ei 2 copii

http://alice.revistatango.ro/2010/09/ce-ne-tine-aici/


LATER EDIT:

si iata inca un post numit ''Chirias in Romania'' a altei persoane publice pe care o citesc frecvent:


http://tudorchirila.blogspot.com/2010/09/chirias-in-romania.html

Concluzie?

Johari window: pick 6 to describe yourself

able accepting adaptable bold brave calm caring cheerful clever complex confident

dependable dignified energetic extroverted friendly giving happy helpful idealistic independent ingenious

intelligent introverted kind knowledgeable logical loving mature modest nervous observant organized

patient powerful proud quiet reflective relaxed religious responsive searching self-assertive self-conscious

sensible sentimental shy silly smart spontaneous sympathetic tense trustworthy warm wise witty

o dimineata vesela si o dupa-amiaza foaaaaarte lenesa

in Herastrau am gasit veverite si o familie germana cu o fetita cu wave si cu catel jack russel. Andreas, tatal, Simone mama, Leonie fetita si Jackie, catelul. M-am dat cu wave-ul cu Leonie si am primit pupici de la catel. Mi-a placut de ei, erau veseli si incintati ca au gasit pe cineva cu wave si i-phone 4 in Romania, si nu s-au plins de nimic.
M-as bucura sa-i revad, desi mi-a fost jena sa le cer un nr de tel, un email, ceva. Simt ca ne vom regasi in parc in curind.

In Floreasca la Rue du pain am vazut azi numai oameni frumosi. I-am si spus Oanei, care a completat, daaa, si daca ai sti ca multi dintre ei au superfunctii in companii si se comporta extrem de normal si decent. Da, nici nu ma mir.

Ted Talk cu Itay Talgam

acest film despre stilul dirijorilor  mi se pare genial, ma bucur ca am avut rabdare sa-l urmaresc pina la capat (20 minute).

Culmea e ca acum, seara, l-am revazut si mi-a placut si mai mult.
Lenny Bernstein e preferatul meu :)

http://www.ted.com/talks/lang/eng/itay_talgam_lead_like_the_great_conductors.html

The White City

I decided to write in English for my friends who may read this post and cannot fully understand my Romanian. They are not native English speakers, so I kind of ''afford'' to make mistakes with my English.

So, this morning we just returned from the second trip to Israel, this time for holliday. The first time we went in Febr 2009, mostly for business, but our hosts took us to visit more places then their office and factories.

This time we decided to come for the sea and beach. Because Liviu was unhappy with the cold sea we met in Spain during our June holliday, he kind of ''begged'' me to go to a place with warm water. So, what to do, where to go, I had a look on the map of Mediterana, and the  closest and least visited by us was Tel Aviv.
Considering we can meet our business friends there for a dinner or coffee, Tel Aviv looked like a good choice.

Casual 2010

Cel mai frumos cadou de la 2010:
3 noi prietene, toate conectate la arta, fiecare in mod diferit.
Am sa scriu despre fiecare in parte si am sa caut si poze cu fiecare.
De fapt, si mai bine, am sa scriu despre colectia mea de oameni minunati. 

[Posted with iBlogger from my iPhone]

inspiratie pentru prietenii mei Arhitectii

Stiam demult de conferintele TED insa pina azi nu am avut rabdare sa urmaresc pe cineva.

Azi, pentru prima oara am avut rabdare si liniste si l-am urmarit pe Cameron Sinclair, arhitect by training, social antreprenor vizionar care nu doarme niciodata...

Vedeti si voi de ce nu doarme:


http://www.ted.com/talks/cameron_sinclair_on_open_source_architecture.html

ce bloguri mai citesc

un blog care imi place:

http://www.dada.ro/blog/category/about-me/

imi place la ei combinatia de moda, cuisine si cinema pentru ca acestea sint si pasiunile mele.



Go Dada !

Ce mai scriu oamenii cind calatoresc in Romania

Am gasit acest blog:

http://www.dtravelsround.com/site/category/eastern-europe/romania/

Inca n-am citit, deci revin cu comentarii dupa ce citesc.

un fel de Manifesto

Asa cum zice Samantha asa o am vrut sa zic si eu despre blogul meu, dar inca n-am scris.

Asa ca intr-unmoment de inspiratie, am sa scriu in romaneste si am sa postez.

Pina atunci iata:



http://www.styleswoon.com/2010/07/16/unexpected/

this has been quite a week… I’ve often wondered how people who have blogs similar to mine handle these situations… personal, yet not really. I talk about places I see and people I enjoy and from time to time an update on my life (like getting married or launching the studio) but outside of that I don’t talk about personal struggles that all human beings have. I created the blog to be a creative outlet that is lovely, positive and hopefully inspirational. But I knew there would come a moment (and I’m sure there will be more) when it may be to tough to ignore the facts of life and just need a minute or feel the need to say something about it. The end of this week has been an overwhelming amount of unexpected and unfortunate news of friends and family. I am reminded of how fragile life really is. It was a tough one and a blog post about anything else doesn’t seem appropriate. So - tell people you love them, hug your pets and babies and parents, love the ones you see every day a little harder, don’t take anything for granted and take time to make that call to someone you haven’t talked to in a while or a fence you need to mend. Life is unpredictable, beautiful and short. Have a great weekend and I appreciate all of you so much!

Samantha

O saptamina minunata

M-am hotarit sa povestesc despre aceasta saptamina pentru ca in fiecare zi a fost ceva deosebit.
Luni 12 iulie am fost pentru prima oara la cinema in aer liber URANUS, am vazut  filmul Soul Kitchen regizat de Fatih Akin.
Actiunea se petrece in Hamburg (destinatia noastra de vacanta- am luat bilete de avion pt sfirsitul lui august). Mi-a placut atmosfera, muzica, umorul si atitudinea pozitiva. All in all, am plecat de acolo (din Rahova, de linga The ARK) cu o stare de bine. Tot atunci am intilnit-o pentru prima oara pe Hilde, prietena de pe Facebook. Ea a fost foarte comunicativa iar noi am fost niste ascultatori f buni, mi-a placut mult ce subiecte a adus in discutie. Desi ea s-a ''plins'' (un pic de rasfat) ca a vorbit prea mult eu m-am simtit bine s-o ascult. Am stat pe sezlonguri pe nisip la barul de linga turnul de apa. Am gasit si o poza pe un blog asa ca am s-o postez, mi se pare foarte reusita.

Marti 13 iulie am avut primul nostru eveniment de firma. Am fost 20 participanti cu totul (din care 15 invitati) si mi-a placut ca oamenii au venit cu curiozitate si au plecat incintati.

Le-am multumim la telefon si pe email in urmatoarele zile, si toti mi-au dat feedback bun, in plus si sugestii si idei pentru cum putem continua.

Marti seara dupa eveniment am mincat impreuna cu Lena. Ea tocmai se intorsese de la Istanbul de la o nunta si era foarte impresionata de ce descoperise acolo. A stat in casa mirelui, fratele iubitului surorii ei (stiu ca suna imbarligat, dar nu e) si a descoperit Familia. Ma fascineaza s-o ascult. Intotdeauna povesteste cu cuvinte alese cu grija, din suflet si cu pasiune. Nu deschide niciodata gura sa spuna un lucru fara rost sau o rautate. De multe ori  as vrea s-o inregistrez. Pe mine ma inspira aceasta femeie, ma surprinde la fiecare intilnire si ma face sa astept cu nerabdare pe  urmatoare.

Miercuri 14 si joi 15 iulie m-am simtit foarte rau fizic, cumva epuizata de energie. Nu stiu de ce, daca din cauza caldurii sau a emotiilor evenimentului...

Miercuri dupa-amiaza am fost la yoga la o sala noua, cu o antrenoare renumita, intr-o forma admirabila pentru virsta ei. Am facut mare efort sa rezist o ora si jumatate, dar dupa acest efort m-am simtit foarte bine.

Vineri am fost din nou la yoga, la alta sala cu o alta antrenoare, o prietena a unei prietene. Si acolo a fost chinuitor, pt prima oara in viata mea m-am simtit batrina si grasa (desi nu sint nici batrina nici grasa). Nu am invidiat-o pe antrenoare insa mi-am dorit sa arat ca ea. La finalul orei din nou m-am simtit foarte bine. Abordarea Verei a fost mult mai relaxata si mai jucausa (partea cu streching pe body ball a fost super, mi-a placut mult) decit a antrenoarei de la prima sala.

Tot vineri seara am fost la concert Faithless cu Lily.
Ma uimeste aceasta fata de fiecare data cind o intilnesc. E atit de frumoasa (am gasit de curind fotografii cu Anna Muglalis, cu ea seamana Lily), atit de desteapta si atit de generoasa cu oamenii cu care interactioneaza. Ii admir de fiecare data calmul si echilibrul interior (pe care-l citesc pe fata ei). Singurele momente cind isi pierde ''zen'' ul sint cele in care Liviu aduce vorba de fosta ei casnicie. Atunci o vad tulburata  desi au trecut 3 ani din momentul despartirii de sotul ei. Am sa-l rog pe Liviu sa nu mai aduca acest subiect in discutie.

Tot vineri am reusit sa rezerv si bilete de avion si hotel pt citeva zile de vacanta la plaja la Tel Aviv. Sint incintata, desi la un moment dat am avut dubii daca sa mergem sau nu. Mi se pare un oras scump, insa comparind cu orice alta destinatie mediteraneeana, the White City este pe departe cel mai curat  si cel mai exciting oras (bine, pe locul 2 dupa Barcelona). Abia astept sa reintilnesc prietenii din Tel Aviv: draga de Sharon, nebuna de Miri, chiar si pe Eli si Ravit.
Ambii sint simpatici, desi Ravit se cam ia in serios iar Eli e  cam din topor, not my type of businessman or friend.

Simbata seara am fost la concert Pink Martini, din nou cu Lily, dupa ce dimineata a fost la noi acasa la mic dejun. Ma bucur ca a venit si ma bucur ca s-a simtit bine. De unde stiu? Pai mic-dejunul s-a transformat in brunch, si daca mai aveam ceva de mincare se tranforma in cina... A venit cu un nou personaj, dealer de arta si antiques. Recunosc ca mi-a placut sa barfesc cu el diverse personaje cunoscute. La Pink Martini nu mi-a placut, nu a fost atmosfera, melodiile mi s-au parut prea lalaite, si prea multe in ritm ''lento'' inlantuite, era sa adorm acolo.
Duminica dimineata am luat-o pe Lola din Portugalia din apt Marei din Cismigiu si am adus-o la noi in vizita. Again brunch, cu multe povesti. M-am simtit bine, sper ca si ea. Nici nu stiu cum au trecut 3 ore. Mi-a adus 3 siraguri de margele. Simt ca se va lega ceva cu ea, in Portugalia, desi nu stiu ce, nu mi-e clar deloc.
Stiu insa ca fiind mai deschisa, si povestind despre ce-mi doresc (asta cred ca am invatat-o de curind, in special de la Lola) acele ''lucruri'' vor veni spre mine.
Pina de curind, pina acum citeva saptamini, eram convinsa ca eu trebuie sa-mi construiesc singura viitorul, poate chiar si prezentul, desi  in prezent intervin prea multe chestii inafara controlului tau. Eram insa convinsa ca daca ai grija si esti vizionar si in plus ai ambitie si disciplina, iti poti face singur viitorul EXACT cum iti doresti.
Acum cred ca asta e o abordare mult prea rigida si prea rationala, si ca e mult mai bine sa lasi multe ferestre deschisa pe unde sa intre neprevazutul sub forma de oameni frumosi, locuri si intimplari frumoase.
Iata foto cu turnul de apa de la cinema Uranus.

Tot saptamina trecuta am hotarit, sau poate in saptamina de dinainte, sa-mi tin un jurnal pe hartie, ale carui pagini sa le scanez si le transform in blog. A, stiu cind mi-a venit idea: dupa intilnirea cu Adrian Majuru la fundatia Calea Victoriei, prezentare numita Palatele Bucuresti-ului.

M-am gindit mult la aceasta intilnire in care acest om a povestit liber timp de 2 ore despre Bucuresti in perioada 1900- 1925. M-a fascinat pasiunea cu care vorbeste despre Bucuresti. Am descoperit ca a scris o groaza de carti interesante, pe care mi-am propus sa le citesc. Am sa vizitez si muzeul de arta populara pe care il conduce. Simt ca e un loc special in care ma voi simti bine.
Asa, si in seara respectiva, sau a doua zi, mi-a rasarit mie gindul sa tin jurnalul pt viitoarea mea nepoata. Asa cum eu acum imi doresc ca bunica mea sa fi tinut un jurnal ca eu sa pot citi acum (nu niste amintiri asternute pe un caiet - viata ei povestita in 15 pagini de  caiet dictando).

Stiu ca e putin tacky/corny sa tin jurnal, dar asa simt  acum.

anunt important

cautam prieteni pt vacanta- 7-10 zile undeva in Europa: Hamburg sau Dublin.
Tb sa fie veseli, sa stie bancuri, sa nu se plinga prea tare, sa nu fie zgarciti, sa nu fie matinali, sa le placa sa viziteze 1-2 muzee, 1-2 biserici, sa le placa la concerte si la spectacole de dans. Daca va recunoasteti, si vreti sa mergeti cu Liviu si Diana in vacanta in aug-sept, lasati-ne un mesaj

[Posted with iBlogger from my iPhone]

Despre 2009

Am scris aceste rinduri pe dosul unui semn de carte chiar in 2009, insa acum le public:

Deci in 2009:

• am avut cel mai mult timp liber din viata mea de adult ''lucrator''
• mi-am facut cei mai multi prieteni reali si ''virtuali'' pe FB
• am fost la cele mai multe spectacole de dans si balet 
• am cumparat si am citit o groaza de carti frumoase
• fiica mea Flavia a intrat la facultate
• Sergiu  a facut o investitie serioasa si si-a repornit  afacerea
• m-am mutat in casa noua
• mi-am facut prima mea gradina
• am din nou 3 pisici (de care ma bucur in fiecare zi)
• prietenii mei buni au avut si ei momente importante pentru ei
•  Oana si-a pus sani
• Jurgen si-a vazut visul implinit (de a avea teren in Snagov)
• Claudia s-a casatorit si e fericita cu sotul ei 
• am gasit o piscina in aer liber unde am petrecut multe dupa-amieze placute de august
• am descoperit Zurich-ul, un oras in care as trai oricind
• mi-am facut operatie la ochi si nu mai port ochelari :))

Toate astea s-au intimplat intr-un an greu financiar greu pentru business, nu doar pentru noi ci si pentru multi dintre cunoscuti si prieteni.

Cel mai important e ca am avut timp de relaxare si meditatie, am avut timp pentru Flavia si ceilalti dragi, si pentru prieteni

Despre 2010 inca nu sint pregatita sa  scriu....

Concertul de jazz

On May 9, 2010, at 7:20 PM, Nina wrote:

Ce faci pe ploaie?

On May 10, 2010, at 11:21 AM, Diana wrote:

Aseara pe ploaie exact cind imi raspundeai tu aici, ma imbracam pentru concert.
A fost frumos, mi-a placut si m-am simtit bine.
Doamna Dianne Reeves e o negresa simpatica, care a dedicat o melodie mamei ei de 85 de ani :)

Am observat ca negrii cintareti stiu cel mai bine sa faca atmosfera la un concert, astfel incit tu  ca spectator sa pleci fericit.

Multumesc din nou pt invitatii, cred ca puteai sa vii si tu, cu drum (casa-concert-casa) cu tot a durat max 2 ore. Am putut sa fac o bucurie si unui prieten pasionat de jazz, fotograful Dragos Cristescu.

te pup,

Diana

Cum a fost la Dalai Lama

aici e raspunsul meu la intrebarea Claudiei:

La inceput nu-mi venea sa cred ca sint acolo. Linga mine statea o femeie tibetana, pe nume Pema, care mi-a fost tare draga, la sfirsit am imbratisat-o si m-am pozat cu ea. La inceput ea a plins de emotie si i s-a facut rau. Abia atunci am inteles ce inseamna Dalai Lama pentru tibetani. M-a impresionat ca tibetanii au venit cu familiile lor, am vazut bunici si strabunici, copii si bebelusi de citeva saptamini.

 Ce nu mi-a placut, a fost ca, spre finalul conferintei, Dalai Lama a insistat putin prea mult cu raspunsul la intrebarea (din public) despre China. Am avut senzatia ca este manipulat si ca nu mai decide singur unde merge, ce face si ce spune.

Pentru mine a fost un vis implinit, incredibil, si m-am intrebat tot timpul de ce mi-a luat atit de multi ani... De ce nu am facut asta mai devreme?????

Daca plecati in Australia, va rog sa ne ziceti si noua- e alt vis al meu- pe care, din nou, il amin de citiva ani... de vreo 20 ?!!!!

pup cu drag

Despre calatoriile mele

“Oamenii sunt mult mai interesanti decat peisajele, arhitectura sau istoria”

gindeam asta la fiecare calatorie, insa nu am reusit sa sintetizez asa bine ca autorul acestui citat.

Da, cind calatoresc imi place sa-mi imaginez cum as trai in locul respectiv. Nu sint disperata sa vizitez toate monumentele istorice, toate ruinele, toate bisericile (la Ierusalim am facut o exceptie cu bisericile...)

In toate orasele merg in parc, la zoo, merg in cafenele, merg la piata si miros legume si fructe si cumpar condimente. Am adus stelute de anason din Marrakesh si ginger proaspat din Bangkok. 
De vreun an incoace, mi-am facut obiceiul sa cumpar produse locale si sa-mi aduc acasa, asa mi se pare mie ca prelungesc vacanta cu citeva zile.

Inainte de a calatori, caut pe net locurile ''secrete'' recomandate de localnici, iata o sursa:


http://www.spottedbylocals.com/




Asa am gasit strandul pe riul Limmat din Zurich. E o super senzatie sa te lasi purtat de riu... in apa rece dar racoritoare (18 grade in august).

Imi place sa merg la spectacole neconventionale, cum a fost spectacolul de dans in Madrid, o combinatie de hip hop si flamenco.

Imi place sa stau in port in Helsinki si sa privesc oamenii care se imbarca, si in aeroport la cafenea sa ghicesc ce e fiecare, de unde vine, din ce tara. Mi-a placut sa merg pe insula cu veverite tot in Helsinki.

Nu-mi place sa ma fotografiez in fata obiectivelor turistice, desi familia sau ''insotitorii'' tot insista.. Citeodata cedez, si de aceea am fotografii in Times Square si la Domul din Milano.