Cind o sa fie gata galeria de arta ?

Am gasit acest citat (cuvintele Ioanei Popescu despre Horia Bernea)

Il pun aici pt ca ma ajuta sa ma gindesc mai departe si sa (-mi) explic de ce nu am deschis ''inca'' planuita galerie de arta ...

Iata o explicatie buna...

”De la el am învăţat că nu trebuie să te grăbeşti sau să te încăpăţânezi atunci când vrei să pui în operă un proiect. Mai întâi te gândeşti bine, să vezi dacă ideea iniţială e corectă. Nimeni nu ştia mai bine ca el să vadă. Apoi te sfătuieşti cu alţii, de preferinţă cu cei despre care ştii că au păreri diferite de ale tale. Apoi încerci să ţii cont de toate remarcile, argumentând dacă le respingi, sau înglobându-le în proiect, dacă crezi că îl pot îmbogăţi. Apoi aştepţi, adică gestezi, pregătind iluminarea. ''

despre bunica

trebuie sa scriu despe bunica. Acum 10 minute mi-am dat seama ca nu am povestit aproape nimanui despre ea.

Bunica fuma tigari More si juca poker.
Nu, bunica nu traia la Monte Carlo, ci la Buhaceni, judetul Botosani.

O chema Maria dar prietenele ii spuneau Marica. Desi atunci cind stateam la ea, numele Marica mi se parea o combinatie de boieroaica cu taranca, acum mi se pare un nume frumos. Si care i se potrivea. Adica, da, avea si gusturi de boieroaica, pt ca fuma More, si iubea lucrurile fine (si greu de gasit inainte de '89): cafea buna, caviar, scoici...
Avea insa si ceva din gesturi de taranca, de exemplu facea piine si prescuri.

Mi-a venit sa scriu acum despre ea in timp ce coceam ardei si vinete.
Mirosul de ardei copti si vinete coapte ma transporta instant la timpul trecut, in bucataria ei.
Sint citeva feluri de mincare care ma fac sa ma gindesc imediat la ea: mincare de fasole galbena cu smintina, ciorba de pui cu smintina, piine de casa.
Bunica facea prescuri pentru ca era preoteasa. Bunicul a murit devreme, cind eu aveam 4 ani, iar el... nici nu stiu citi ani avea. Despre bunicul stiu f putine, doar ce mi-a povestit ea, si anume ca atunci cind se imbata ii arunca pe foc cartea pe care o citea ea in momentul respectiv...
De-asta l-am urit si nu mi-am dorit sa aflu mai multe despre el...
Nici mama nu mi-a povestit aproape nimic de el, nici macar tata, desi bunicul Toma era tatal lui.

Ar fi o idee s-o intreb pe mama acum.

E gata gradina !

Am pus si trandafiri si iasomie.
Trifoiul a iesit.
Au venit vrabiute si libelule.
Astept greierii...

Cum o sa fie gradina ?

O sa semene cu gradina bunicii mele. 

Adica o sa aiba bujori, coacazi, agrisi, si in plus o sa aiba si caprifoi si levantica. 

Sigur o sa aiba si greieri, stiu.

Mi-ar place sa am si licurici, dar nu stiu de unde sa-i iau. Am gasit licurici in Columbus, Ohio, dar nu cred ca o sa bat drumul pina acolo.

O sa mai am si iasomie si iedera pe gard. Mi-ar place si un maces. 

Mai trebuie sa gasesc si un loc pentru tarhon, rozmarin si menta.

As mai vrea si un igloo verde, poate ca merge facut din iedera, sa cercetez subiectul.....

Am uitat de trifoi, care o sa creasca printre iarba si o sa o mentina in forma :)

Ce mi-a placut in St Lucia ?

mi-a placut catelul Tobie, mi-a placut de Olga, mi-au placut sopirlele, nisipul, culoarea marii, mirosul florii de frangipani.

mi-a placut sa inot in piscina dimineata devreme la 8, pentru ca apa era calda..

mi-a placut ca am dormit bine in primele nopti, m-am odihnit si mi-au trecut cearcanele,

mi-a placut muzica pe care o asculta gradinarul Ton cind plecam noi de acasa...

mi-a placut mult casa in care am stat, si mai ales terasele, si faptul ca aveai unde sa te ascunzi daca vroiai sa nu te gaseasca nimeni.

mi-au placut si omizile cu coada de ciine... aici tb chiar sa pun o poza, pt ca nu o sa ma creada nimeni... Mi-a placut si pasarea care semana cu pasarea colibri, 

ma mai gindesc ce mi-a placut si revin.  

Laptop, sare si pisici

ce mai e si insiruirea asta din titlu? 

pai ar fi lucrurile fara de care nu pot sa traiesc... 

dar si mai precis ar fi: internet, sare si pisici

nu neaparat in aceasta ordine...

Avem plan B

m-a intrebat azi Maja, o prietena din Polonia, de fapt o fosta clienta dificila transformata in prietena (da, am eu talentul asta...) cum e viata in Romania.

Si eu i-am raspuns asa:

For the moment is good. If things turn really bad, we have 2 plans B: one is to pack everything and move to Thailand, and second: move in the country side and raise donkeys and cats. I love both plans B, so I am fearless ! 

Adica, in traducere pentru prietenii mei care nu sint master in engleza: 

Viata in Romania e buna deocamdata. Daca lucrurile se inrautatesc, avem 2 planuri de rezerva: 

Primul: impachetam totul si ne mutam in Tailanda.

Al doilea: ne mutam la tara si crestem magarusi si pisici. 

Sint incintata de ambele planuri, asa ca nu mi-e frica de nimic ! 

de ce adun si ce

Post inspirat din blogul Smillei (http://ChrisMilla.wordpress.com) 

Adun diverse chestii din diverse motive. 

Adun reviste pentru ca imi place sa aflu noutati, si sa ma mai uit din cind in cind la ele. De fiecare data descopar ceva nou. 

Adun carti pentru ca vreau sa le citesc. Le incep dar nu le termin (pentru ca nu am rabdare, si pt ca nu am puterea sa ma ascund intr-un colt linistit si sa citesc)

Adun linkuri pentru ca vreau sa le studiez in detaliu. 

Adun scoici pentru ca mi se pare ca sunt frumoase.  

Adun orase pentru ca nu stiu unde vreau sa fiu...si caut.

Anul 2008 mi-a gasit Madridul, Helsinki si Singapore.  

Pisicile nu le adun, dar ies ele in calea mea, si ma bucur s-o intilnesc pe fiecare, oricum ar fi ea, frumoasa, urita, fara coada, ranita, sperioasa, uricioasa...

De ce sa scrii?

M-am tot gindit la acest subiect si abia azi am gasit un raspuns care m-a multumit. 

Este scris de Rosalie Wise Sharp, sotia fondatorului Four Seasons Hotel. Ea si-a scris memoriile in cartea Rifke www.rifke.ca 

Iata si fragmentul care m-a convins, din sectiunea: What's your story?

Advice:

Write your story for yourself and not necessarily for publication.

Sit down with an old friend and tell them a story: perhaps of a formative moment; an awakening; some bizarre incident; a comic irony.

Go home and write down this story.

One memory will trigger another.

See where it takes you. The best parts happen accidentally — even an occasional great sentence.

Everything is interesting if you look at it hard enough.

Make the writing vivid. Include small details to set the scene, and as much dialogue as possible. Invent these conversations.

Collect a series of comical, sad, or dreadful moments and when you have 20 of them, piece them together like a quilt, in chronological order, and write a segue from one to the other which is easy.

Find the storytelling voice in your head.

Be honest. Self-serving bios are boring.