what happens when someone dies

http://www.elephantjournal.com/2011/09/what-happens-when-i-die/

bine ca am gasit articolul asta, ca sa-mi treaca frica de moarte. Sigur a fost scris pentru mine.

despre vara si despre toamna

Ma pregatesc pentru vara viitoare.

Acum eu simt ca vara aceasta s-a prelungit in toamna, desi ieri am cules castane de pe jos de la Palatele Brancovenesti din Mogosoaia. Am si simtit si mirosul de mere din gradina Belle Maison din Otopeni, unde o sa merg sa ma rasfat cu masaje in aceasta toamna. Mai simt ca e un pic toamna pentru ca am vazut dovleci deja.

Ziceam ca ma pregatesc pentru vara viitoare care pentru mine o sa inceapa prin aprilie. Modific un pic proiectul meu ''100 de zile de vara'', cu inspiratie de la Dezde, the wakeboard girl in Snagov.
Ea zice: eu visez sa vinez vara pe planeta. Eu sint innebunita de visul ei si l-am adoptat instant.

Daaa, insa nu sintem inca pregatiti sa facem asta, si atunci ne pregatim cu o vara mai timpurie care sa inceapa din aprilie si sa tina pina in august.

Acum ma gindesc la Portugalia sau Israel pentru aprilie, la Grecia pentru mai, la Spania pentru iunie, la tarile nordice si UK sau Islanda pentru iulie si august.

Intre timp sa ma inspir si din beachtomato.com , sora mai mica si mai nebunatica a lui blactomato.co.uk.

Inainte sa scriu acest post, am gasit pe beachtomato destinatia Cornwall, potrivita pentru iulie/aug 2012, sa-mi pun in calendar, sa nu uit :)

o saptamina minunata imi doresc si va doresc, voua celor care mai treceti pe aici in vizita.

Despre cancer

de ceva timp am luat decizia ca in cazul in care aflu ca am cancer sa refuz tratamentul.
Ma gindesc de ceva timp la acest subiect (greu) uitindu-ma un pic in jur.
Tata are acest stress, isi urmareste si trateaza niste chestii posibil canceroase de vreo 2 ani, bunica a murit de cancer acum 24 ani, cumva eu as fi urmatoarea suspecta.

In decembrie a murit un prieten bun tot de cancer. In ultima discutie pe care am avut-o cu el, cu 3 saptamini inainte de a afla de moartea lui, mi-a spus ca nu stie daca va mai face o runda de tratament. Incerca sa-si raspunda la dilema - merita sa mai traiesti chinuidu-te sau nu merita ? Merita sa-ti prelungesti viata cu citeva luni ? Daca da, cu ce pret? Nu cumva calitatea vietii e mai importanta decit citeva luni in plus ?

Ieri am gasit in revista Time un articol despre acest subiect, un articol scris de un doctor american,
Concluzia e ca exista un procent de pacienti care refuza tratamentul si exista research si dovezi clare ca de multe ori e mai bine pentru ei. Ei isi traiesc ultimul timp in conditii mai bune chiar daca traiesc mai putin cu citeva luni. In articol sint citeva cifre dar nu le tin minte si nici nu are vreun rost sa le insirui aici

Deci mi-am gasit ''evidence'' care sa-mi sustina decizia.

Pionierii de azi

De ceva vreme cunosc sau doar citesc despre oameni care si-au luat singuri misiunea de a initia publicul larg in lumea pasiunilor lor:

Ma gindesc asa:

-   la bijutierul David Sandu care a infiintat Scoala de bijuterie Contemporana,

- la Horia Simon din Timisoara, care e un bucatar pasionat si care a inceput sa publice retete basics si nu numai, si care incepe sa cerceteze bucataria traditionala romaneasca.

- la Dan Andrei care a inceput o campanie de convingere a bloggerilor ca imaginea (si nu doar continutul) e importanta

- la Mihai Gurei care respira design, vorbeste  design, aduce design, raspindeste design (si muzica... din postura de DJ Mike)

Desigur ca nu sitn doar barbati in categoria mea, dar ei mi-au venit in cap primii pentru acest post.

... to be continued.

views from this ''unspectacular'' journey

We saw stars, and waves; we saw sand too; And, despite my crises and unforeseen disasters we were often bored, just as we are here.

Pictures only, brief comments, more like notes... to laugh or share the stories

 old arhitecture...

design hotel lobby

how to get the toxins out of your car:

and shopping for essentials:

 Making friends with the locals...

and in the end taking the ship to the City:

The night the elevator went to bed:

and lights went on

what we saw the morning after:

unrecognized art

..and recognized art: 

A cool place to forget yourself...

despre circ, de bine

De citeva zile am in cap o imagine:

Un acrobat sarind coarda pe o sirma intinsa.
Am ajus la aceasta imagine incercind sa definesc prietenia cu un artist.

Exact asa simt ca e:
Sari coarda. Cind esti in aer ai o senzatie de libertate si de bine.
Cind tb sa aterizezi incepi sa te intrebi si intri in panica:
- daca nu nimeresc inapoi pe sirma?
cind ajungi inapoi pe sirma, zici: hai sa mai incerc o saritura, ca a fost bine, si am avut noroc am nimerit inpaoi pe sirma.

E o succesiune de suisuri si coborisuri, o serie de momente de extaz urmate de momente de agonie.
Cind esti sus zici WOW, cind esti pe sirma te intrebi de ce o faci, de ce continui, pina cind, de ce ?

Shrek si surorile lui

Toate prietenele mele sint niste capcaune.

Nu, nu in sensul acela, adica nu sint rude cu Shrek. Nu sint verzi, nu sint grase, nu sint urite.
Toate sint frumoase, inteligente, creative, au forta si sensibilitate in acelasi timp.
Ziceam ca sint capcaune pentru ca sint incapatinate, vor sa se descurce singure, nu recunosc ajutorul nici cind le sare in brate ca un motan obraznic.

Dar eu nu ma las, sint hotarita sa le ajut. Desigur, pentru ca si eu sint capcauna.