Am gasit acest blog:
http://www.dtravelsround.com/site/category/eastern-europe/romania/
Inca n-am citit, deci revin cu comentarii dupa ce citesc.
Sunday, August 1, 2010
un fel de Manifesto
Asa cum zice Samantha asa o am vrut sa zic si eu despre blogul meu, dar inca n-am scris.
Asa ca intr-unmoment de inspiratie, am sa scriu in romaneste si am sa postez.
Pina atunci iata:
http://www.styleswoon.com/2010/07/16/unexpected/
this has been quite a week… I’ve often wondered how people who have blogs similar to mine handle these situations… personal, yet not really. I talk about places I see and people I enjoy and from time to time an update on my life (like getting married or launching the studio) but outside of that I don’t talk about personal struggles that all human beings have. I created the blog to be a creative outlet that is lovely, positive and hopefully inspirational. But I knew there would come a moment (and I’m sure there will be more) when it may be to tough to ignore the facts of life and just need a minute or feel the need to say something about it. The end of this week has been an overwhelming amount of unexpected and unfortunate news of friends and family. I am reminded of how fragile life really is. It was a tough one and a blog post about anything else doesn’t seem appropriate. So - tell people you love them, hug your pets and babies and parents, love the ones you see every day a little harder, don’t take anything for granted and take time to make that call to someone you haven’t talked to in a while or a fence you need to mend. Life is unpredictable, beautiful and short. Have a great weekend and I appreciate all of you so much!
Samantha
Asa ca intr-unmoment de inspiratie, am sa scriu in romaneste si am sa postez.
Pina atunci iata:
http://www.styleswoon.com/2010/07/16/unexpected/
this has been quite a week… I’ve often wondered how people who have blogs similar to mine handle these situations… personal, yet not really. I talk about places I see and people I enjoy and from time to time an update on my life (like getting married or launching the studio) but outside of that I don’t talk about personal struggles that all human beings have. I created the blog to be a creative outlet that is lovely, positive and hopefully inspirational. But I knew there would come a moment (and I’m sure there will be more) when it may be to tough to ignore the facts of life and just need a minute or feel the need to say something about it. The end of this week has been an overwhelming amount of unexpected and unfortunate news of friends and family. I am reminded of how fragile life really is. It was a tough one and a blog post about anything else doesn’t seem appropriate. So - tell people you love them, hug your pets and babies and parents, love the ones you see every day a little harder, don’t take anything for granted and take time to make that call to someone you haven’t talked to in a while or a fence you need to mend. Life is unpredictable, beautiful and short. Have a great weekend and I appreciate all of you so much!
Samantha
Monday, July 19, 2010
O saptamina minunata
M-am hotarit sa povestesc despre aceasta saptamina pentru ca in fiecare zi a fost ceva deosebit.
Luni 12 iulie am fost pentru prima oara la cinema in aer liber URANUS, am vazut filmul Soul Kitchen regizat de Fatih Akin.
Actiunea se petrece in Hamburg (destinatia noastra de vacanta- am luat bilete de avion pt sfirsitul lui august). Mi-a placut atmosfera, muzica, umorul si atitudinea pozitiva. All in all, am plecat de acolo (din Rahova, de linga The ARK) cu o stare de bine. Tot atunci am intilnit-o pentru prima oara pe Hilde, prietena de pe Facebook. Ea a fost foarte comunicativa iar noi am fost niste ascultatori f buni, mi-a placut mult ce subiecte a adus in discutie. Desi ea s-a ''plins'' (un pic de rasfat) ca a vorbit prea mult eu m-am simtit bine s-o ascult. Am stat pe sezlonguri pe nisip la barul de linga turnul de apa. Am gasit si o poza pe un blog asa ca am s-o postez, mi se pare foarte reusita.
Marti 13 iulie am avut primul nostru eveniment de firma. Am fost 20 participanti cu totul (din care 15 invitati) si mi-a placut ca oamenii au venit cu curiozitate si au plecat incintati.
Le-am multumim la telefon si pe email in urmatoarele zile, si toti mi-au dat feedback bun, in plus si sugestii si idei pentru cum putem continua.
Marti seara dupa eveniment am mincat impreuna cu Lena. Ea tocmai se intorsese de la Istanbul de la o nunta si era foarte impresionata de ce descoperise acolo. A stat in casa mirelui, fratele iubitului surorii ei (stiu ca suna imbarligat, dar nu e) si a descoperit Familia. Ma fascineaza s-o ascult. Intotdeauna povesteste cu cuvinte alese cu grija, din suflet si cu pasiune. Nu deschide niciodata gura sa spuna un lucru fara rost sau o rautate. De multe ori as vrea s-o inregistrez. Pe mine ma inspira aceasta femeie, ma surprinde la fiecare intilnire si ma face sa astept cu nerabdare pe urmatoare.
Miercuri 14 si joi 15 iulie m-am simtit foarte rau fizic, cumva epuizata de energie. Nu stiu de ce, daca din cauza caldurii sau a emotiilor evenimentului...
Miercuri dupa-amiaza am fost la yoga la o sala noua, cu o antrenoare renumita, intr-o forma admirabila pentru virsta ei. Am facut mare efort sa rezist o ora si jumatate, dar dupa acest efort m-am simtit foarte bine.
Vineri am fost din nou la yoga, la alta sala cu o alta antrenoare, o prietena a unei prietene. Si acolo a fost chinuitor, pt prima oara in viata mea m-am simtit batrina si grasa (desi nu sint nici batrina nici grasa). Nu am invidiat-o pe antrenoare insa mi-am dorit sa arat ca ea. La finalul orei din nou m-am simtit foarte bine. Abordarea Verei a fost mult mai relaxata si mai jucausa (partea cu streching pe body ball a fost super, mi-a placut mult) decit a antrenoarei de la prima sala.
Tot vineri seara am fost la concert Faithless cu Lily.
Ma uimeste aceasta fata de fiecare data cind o intilnesc. E atit de frumoasa (am gasit de curind fotografii cu Anna Muglalis, cu ea seamana Lily), atit de desteapta si atit de generoasa cu oamenii cu care interactioneaza. Ii admir de fiecare data calmul si echilibrul interior (pe care-l citesc pe fata ei). Singurele momente cind isi pierde ''zen'' ul sint cele in care Liviu aduce vorba de fosta ei casnicie. Atunci o vad tulburata desi au trecut 3 ani din momentul despartirii de sotul ei. Am sa-l rog pe Liviu sa nu mai aduca acest subiect in discutie.
Tot vineri am reusit sa rezerv si bilete de avion si hotel pt citeva zile de vacanta la plaja la Tel Aviv. Sint incintata, desi la un moment dat am avut dubii daca sa mergem sau nu. Mi se pare un oras scump, insa comparind cu orice alta destinatie mediteraneeana, the White City este pe departe cel mai curat si cel mai exciting oras (bine, pe locul 2 dupa Barcelona). Abia astept sa reintilnesc prietenii din Tel Aviv: draga de Sharon, nebuna de Miri, chiar si pe Eli si Ravit.
Ambii sint simpatici, desi Ravit se cam ia in serios iar Eli e cam din topor, not my type of businessman or friend.
Simbata seara am fost la concert Pink Martini, din nou cu Lily, dupa ce dimineata a fost la noi acasa la mic dejun. Ma bucur ca a venit si ma bucur ca s-a simtit bine. De unde stiu? Pai mic-dejunul s-a transformat in brunch, si daca mai aveam ceva de mincare se tranforma in cina... A venit cu un nou personaj, dealer de arta si antiques. Recunosc ca mi-a placut sa barfesc cu el diverse personaje cunoscute. La Pink Martini nu mi-a placut, nu a fost atmosfera, melodiile mi s-au parut prea lalaite, si prea multe in ritm ''lento'' inlantuite, era sa adorm acolo.
Duminica dimineata am luat-o pe Lola din Portugalia din apt Marei din Cismigiu si am adus-o la noi in vizita. Again brunch, cu multe povesti. M-am simtit bine, sper ca si ea. Nici nu stiu cum au trecut 3 ore. Mi-a adus 3 siraguri de margele. Simt ca se va lega ceva cu ea, in Portugalia, desi nu stiu ce, nu mi-e clar deloc.
Stiu insa ca fiind mai deschisa, si povestind despre ce-mi doresc (asta cred ca am invatat-o de curind, in special de la Lola) acele ''lucruri'' vor veni spre mine.
Pina de curind, pina acum citeva saptamini, eram convinsa ca eu trebuie sa-mi construiesc singura viitorul, poate chiar si prezentul, desi in prezent intervin prea multe chestii inafara controlului tau. Eram insa convinsa ca daca ai grija si esti vizionar si in plus ai ambitie si disciplina, iti poti face singur viitorul EXACT cum iti doresti.
Acum cred ca asta e o abordare mult prea rigida si prea rationala, si ca e mult mai bine sa lasi multe ferestre deschisa pe unde sa intre neprevazutul sub forma de oameni frumosi, locuri si intimplari frumoase.
Iata foto cu turnul de apa de la cinema Uranus.
Tot saptamina trecuta am hotarit, sau poate in saptamina de dinainte, sa-mi tin un jurnal pe hartie, ale carui pagini sa le scanez si le transform in blog. A, stiu cind mi-a venit idea: dupa intilnirea cu Adrian Majuru la fundatia Calea Victoriei, prezentare numita Palatele Bucuresti-ului.
M-am gindit mult la aceasta intilnire in care acest om a povestit liber timp de 2 ore despre Bucuresti in perioada 1900- 1925. M-a fascinat pasiunea cu care vorbeste despre Bucuresti. Am descoperit ca a scris o groaza de carti interesante, pe care mi-am propus sa le citesc. Am sa vizitez si muzeul de arta populara pe care il conduce. Simt ca e un loc special in care ma voi simti bine.
Asa, si in seara respectiva, sau a doua zi, mi-a rasarit mie gindul sa tin jurnalul pt viitoarea mea nepoata. Asa cum eu acum imi doresc ca bunica mea sa fi tinut un jurnal ca eu sa pot citi acum (nu niste amintiri asternute pe un caiet - viata ei povestita in 15 pagini de caiet dictando).
Stiu ca e putin tacky/corny sa tin jurnal, dar asa simt acum.
Luni 12 iulie am fost pentru prima oara la cinema in aer liber URANUS, am vazut filmul Soul Kitchen regizat de Fatih Akin.
Actiunea se petrece in Hamburg (destinatia noastra de vacanta- am luat bilete de avion pt sfirsitul lui august). Mi-a placut atmosfera, muzica, umorul si atitudinea pozitiva. All in all, am plecat de acolo (din Rahova, de linga The ARK) cu o stare de bine. Tot atunci am intilnit-o pentru prima oara pe Hilde, prietena de pe Facebook. Ea a fost foarte comunicativa iar noi am fost niste ascultatori f buni, mi-a placut mult ce subiecte a adus in discutie. Desi ea s-a ''plins'' (un pic de rasfat) ca a vorbit prea mult eu m-am simtit bine s-o ascult. Am stat pe sezlonguri pe nisip la barul de linga turnul de apa. Am gasit si o poza pe un blog asa ca am s-o postez, mi se pare foarte reusita.
Marti 13 iulie am avut primul nostru eveniment de firma. Am fost 20 participanti cu totul (din care 15 invitati) si mi-a placut ca oamenii au venit cu curiozitate si au plecat incintati.
Le-am multumim la telefon si pe email in urmatoarele zile, si toti mi-au dat feedback bun, in plus si sugestii si idei pentru cum putem continua.
Marti seara dupa eveniment am mincat impreuna cu Lena. Ea tocmai se intorsese de la Istanbul de la o nunta si era foarte impresionata de ce descoperise acolo. A stat in casa mirelui, fratele iubitului surorii ei (stiu ca suna imbarligat, dar nu e) si a descoperit Familia. Ma fascineaza s-o ascult. Intotdeauna povesteste cu cuvinte alese cu grija, din suflet si cu pasiune. Nu deschide niciodata gura sa spuna un lucru fara rost sau o rautate. De multe ori as vrea s-o inregistrez. Pe mine ma inspira aceasta femeie, ma surprinde la fiecare intilnire si ma face sa astept cu nerabdare pe urmatoare.
Miercuri 14 si joi 15 iulie m-am simtit foarte rau fizic, cumva epuizata de energie. Nu stiu de ce, daca din cauza caldurii sau a emotiilor evenimentului...
Miercuri dupa-amiaza am fost la yoga la o sala noua, cu o antrenoare renumita, intr-o forma admirabila pentru virsta ei. Am facut mare efort sa rezist o ora si jumatate, dar dupa acest efort m-am simtit foarte bine.
Vineri am fost din nou la yoga, la alta sala cu o alta antrenoare, o prietena a unei prietene. Si acolo a fost chinuitor, pt prima oara in viata mea m-am simtit batrina si grasa (desi nu sint nici batrina nici grasa). Nu am invidiat-o pe antrenoare insa mi-am dorit sa arat ca ea. La finalul orei din nou m-am simtit foarte bine. Abordarea Verei a fost mult mai relaxata si mai jucausa (partea cu streching pe body ball a fost super, mi-a placut mult) decit a antrenoarei de la prima sala.
Tot vineri seara am fost la concert Faithless cu Lily.
Ma uimeste aceasta fata de fiecare data cind o intilnesc. E atit de frumoasa (am gasit de curind fotografii cu Anna Muglalis, cu ea seamana Lily), atit de desteapta si atit de generoasa cu oamenii cu care interactioneaza. Ii admir de fiecare data calmul si echilibrul interior (pe care-l citesc pe fata ei). Singurele momente cind isi pierde ''zen'' ul sint cele in care Liviu aduce vorba de fosta ei casnicie. Atunci o vad tulburata desi au trecut 3 ani din momentul despartirii de sotul ei. Am sa-l rog pe Liviu sa nu mai aduca acest subiect in discutie.
Tot vineri am reusit sa rezerv si bilete de avion si hotel pt citeva zile de vacanta la plaja la Tel Aviv. Sint incintata, desi la un moment dat am avut dubii daca sa mergem sau nu. Mi se pare un oras scump, insa comparind cu orice alta destinatie mediteraneeana, the White City este pe departe cel mai curat si cel mai exciting oras (bine, pe locul 2 dupa Barcelona). Abia astept sa reintilnesc prietenii din Tel Aviv: draga de Sharon, nebuna de Miri, chiar si pe Eli si Ravit.
Ambii sint simpatici, desi Ravit se cam ia in serios iar Eli e cam din topor, not my type of businessman or friend.
Simbata seara am fost la concert Pink Martini, din nou cu Lily, dupa ce dimineata a fost la noi acasa la mic dejun. Ma bucur ca a venit si ma bucur ca s-a simtit bine. De unde stiu? Pai mic-dejunul s-a transformat in brunch, si daca mai aveam ceva de mincare se tranforma in cina... A venit cu un nou personaj, dealer de arta si antiques. Recunosc ca mi-a placut sa barfesc cu el diverse personaje cunoscute. La Pink Martini nu mi-a placut, nu a fost atmosfera, melodiile mi s-au parut prea lalaite, si prea multe in ritm ''lento'' inlantuite, era sa adorm acolo.
Duminica dimineata am luat-o pe Lola din Portugalia din apt Marei din Cismigiu si am adus-o la noi in vizita. Again brunch, cu multe povesti. M-am simtit bine, sper ca si ea. Nici nu stiu cum au trecut 3 ore. Mi-a adus 3 siraguri de margele. Simt ca se va lega ceva cu ea, in Portugalia, desi nu stiu ce, nu mi-e clar deloc.
Stiu insa ca fiind mai deschisa, si povestind despre ce-mi doresc (asta cred ca am invatat-o de curind, in special de la Lola) acele ''lucruri'' vor veni spre mine.
Pina de curind, pina acum citeva saptamini, eram convinsa ca eu trebuie sa-mi construiesc singura viitorul, poate chiar si prezentul, desi in prezent intervin prea multe chestii inafara controlului tau. Eram insa convinsa ca daca ai grija si esti vizionar si in plus ai ambitie si disciplina, iti poti face singur viitorul EXACT cum iti doresti.
Acum cred ca asta e o abordare mult prea rigida si prea rationala, si ca e mult mai bine sa lasi multe ferestre deschisa pe unde sa intre neprevazutul sub forma de oameni frumosi, locuri si intimplari frumoase.
Iata foto cu turnul de apa de la cinema Uranus.
M-am gindit mult la aceasta intilnire in care acest om a povestit liber timp de 2 ore despre Bucuresti in perioada 1900- 1925. M-a fascinat pasiunea cu care vorbeste despre Bucuresti. Am descoperit ca a scris o groaza de carti interesante, pe care mi-am propus sa le citesc. Am sa vizitez si muzeul de arta populara pe care il conduce. Simt ca e un loc special in care ma voi simti bine.
Asa, si in seara respectiva, sau a doua zi, mi-a rasarit mie gindul sa tin jurnalul pt viitoarea mea nepoata. Asa cum eu acum imi doresc ca bunica mea sa fi tinut un jurnal ca eu sa pot citi acum (nu niste amintiri asternute pe un caiet - viata ei povestita in 15 pagini de caiet dictando).
Stiu ca e putin tacky/corny sa tin jurnal, dar asa simt acum.
Friday, May 28, 2010
anunt important
cautam prieteni pt vacanta- 7-10 zile undeva in Europa: Hamburg sau Dublin.
Tb sa fie veseli, sa stie bancuri, sa nu se plinga prea tare, sa nu fie zgarciti, sa nu fie matinali, sa le placa sa viziteze 1-2 muzee, 1-2 biserici, sa le placa la concerte si la spectacole de dans. Daca va recunoasteti, si vreti sa mergeti cu Liviu si Diana in vacanta in aug-sept, lasati-ne un mesaj
Tb sa fie veseli, sa stie bancuri, sa nu se plinga prea tare, sa nu fie zgarciti, sa nu fie matinali, sa le placa sa viziteze 1-2 muzee, 1-2 biserici, sa le placa la concerte si la spectacole de dans. Daca va recunoasteti, si vreti sa mergeti cu Liviu si Diana in vacanta in aug-sept, lasati-ne un mesaj
Tuesday, May 18, 2010
Despre 2009
Am scris aceste rinduri pe dosul unui semn de carte chiar in 2009, insa acum le public:
Deci in 2009:
Cel mai important e ca am avut timp de relaxare si meditatie, am avut timp pentru Flavia si ceilalti dragi, si pentru prieteni
Despre 2010 inca nu sint pregatita sa scriu....
Deci in 2009:
- am avut cel mai mult timp liber din viata mea de adult ''lucrator''
- mi-am facut cei mai multi prieteni reali si ''virtuali'' pe FB
- am fost la cele mai multe spectacole de dans si balet
- am cumparat si am citit o groaza de carti frumoase
- fiica mea Flavia a intrat la facultate
- Sergiu a facut o investitie serioasa si si-a repornit afacerea
- m-am mutat in casa noua
- mi-am facut prima mea gradina
- am din nou 3 pisici (de care ma bucur in fiecare zi)
- prietenii mei buni au avut si ei momente importante pentru ei
- Oana si-a pus sani
- Jurgen si-a vazut visul implinit (de a avea teren in Snagov)
- Claudia s-a casatorit si e fericita cu sotul ei
- am gasit o piscina in aer liber unde am petrecut multe dupa-amieze placute de august
- am descoperit Zurich-ul, un oras in care as trai oricind
- mi-am facut operatie la ochi si nu mai port ochelari :))
Cel mai important e ca am avut timp de relaxare si meditatie, am avut timp pentru Flavia si ceilalti dragi, si pentru prieteni
Despre 2010 inca nu sint pregatita sa scriu....
Wednesday, April 28, 2010
Cum a fost la Dalai Lama
aici e raspunsul meu la intrebarea Claudiei:
La inceput nu-mi venea sa cred ca sint acolo. Linga mine statea o femeie tibetana, pe nume Pema, care mi-a fost tare draga, la sfirsit am imbratisat-o si m-am pozat cu ea. La inceput ea a plins de emotie si i s-a facut rau. Abia atunci am inteles ce inseamna Dalai Lama pentru tibetani. M-a impresionat ca tibetanii au venit cu familiile lor, am vazut bunici si strabunici, copii si bebelusi de citeva saptamini.
Ce nu mi-a placut, a fost ca, spre finalul conferintei, Dalai Lama a insistat putin prea mult cu raspunsul la intrebarea (din public) despre China. Am avut senzatia ca este manipulat si ca nu mai decide singur unde merge, ce face si ce spune.
Pentru mine a fost un vis implinit, incredibil, si m-am intrebat tot timpul de ce mi-a luat atit de multi ani... De ce nu am facut asta mai devreme?????
Daca plecati in Australia, va rog sa ne ziceti si noua- e alt vis al meu- pe care, din nou, il amin de citiva ani... de vreo 20 ?!!!!
pup cu drag
La inceput nu-mi venea sa cred ca sint acolo. Linga mine statea o femeie tibetana, pe nume Pema, care mi-a fost tare draga, la sfirsit am imbratisat-o si m-am pozat cu ea. La inceput ea a plins de emotie si i s-a facut rau. Abia atunci am inteles ce inseamna Dalai Lama pentru tibetani. M-a impresionat ca tibetanii au venit cu familiile lor, am vazut bunici si strabunici, copii si bebelusi de citeva saptamini.
Ce nu mi-a placut, a fost ca, spre finalul conferintei, Dalai Lama a insistat putin prea mult cu raspunsul la intrebarea (din public) despre China. Am avut senzatia ca este manipulat si ca nu mai decide singur unde merge, ce face si ce spune.
Pentru mine a fost un vis implinit, incredibil, si m-am intrebat tot timpul de ce mi-a luat atit de multi ani... De ce nu am facut asta mai devreme?????
Daca plecati in Australia, va rog sa ne ziceti si noua- e alt vis al meu- pe care, din nou, il amin de citiva ani... de vreo 20 ?!!!!
pup cu drag
Sunday, April 18, 2010
Despre calatoriile mele
“Oamenii sunt mult mai interesanti decat peisajele, arhitectura sau istoria”
gindeam asta la fiecare calatorie, insa nu am reusit sa sintetizez asa bine ca autorul acestui citat.
Da, cind calatoresc imi place sa-mi imaginez cum as trai in locul respectiv. Nu sint disperata sa vizitez toate monumentele istorice, toate ruinele, toate bisericile (la Ierusalim am facut o exceptie cu bisericile...)
In toate orasele merg in parc, la zoo, merg in cafenele, merg la piata si miros legume si fructe si cumpar condimente. Am adus stelute de anason din Marrakesh si ginger proaspat din Bangkok.
De vreun an incoace, mi-am facut obiceiul sa cumpar produse locale si sa-mi aduc acasa, asa mi se pare mie ca prelungesc vacanta cu citeva zile.
Inainte de a calatori, caut pe net locurile ''secrete'' recomandate de localnici, iata o sursa:
http://www.spottedbylocals.com/
Asa am gasit strandul pe riul Limmat din Zurich. E o super senzatie sa te lasi purtat de riu... in apa rece dar racoritoare (18 grade in august).
Imi place sa merg la spectacole neconventionale, cum a fost spectacolul de dans in Madrid, o combinatie de hip hop si flamenco.
Imi place sa stau in port in Helsinki si sa privesc oamenii care se imbarca, si in aeroport la cafenea sa ghicesc ce e fiecare, de unde vine, din ce tara. Mi-a placut sa merg pe insula cu veverite tot in Helsinki.
Nu-mi place sa ma fotografiez in fata obiectivelor turistice, desi familia sau ''insotitorii'' tot insista.. Citeodata cedez, si de aceea am fotografii in Times Square si la Domul din Milano.
gindeam asta la fiecare calatorie, insa nu am reusit sa sintetizez asa bine ca autorul acestui citat.
Da, cind calatoresc imi place sa-mi imaginez cum as trai in locul respectiv. Nu sint disperata sa vizitez toate monumentele istorice, toate ruinele, toate bisericile (la Ierusalim am facut o exceptie cu bisericile...)
In toate orasele merg in parc, la zoo, merg in cafenele, merg la piata si miros legume si fructe si cumpar condimente. Am adus stelute de anason din Marrakesh si ginger proaspat din Bangkok.
De vreun an incoace, mi-am facut obiceiul sa cumpar produse locale si sa-mi aduc acasa, asa mi se pare mie ca prelungesc vacanta cu citeva zile.
Inainte de a calatori, caut pe net locurile ''secrete'' recomandate de localnici, iata o sursa:
http://www.spottedbylocals.com/
Asa am gasit strandul pe riul Limmat din Zurich. E o super senzatie sa te lasi purtat de riu... in apa rece dar racoritoare (18 grade in august).
Imi place sa merg la spectacole neconventionale, cum a fost spectacolul de dans in Madrid, o combinatie de hip hop si flamenco.
Imi place sa stau in port in Helsinki si sa privesc oamenii care se imbarca, si in aeroport la cafenea sa ghicesc ce e fiecare, de unde vine, din ce tara. Mi-a placut sa merg pe insula cu veverite tot in Helsinki.
Nu-mi place sa ma fotografiez in fata obiectivelor turistice, desi familia sau ''insotitorii'' tot insista.. Citeodata cedez, si de aceea am fotografii in Times Square si la Domul din Milano.
Subscribe to:
Posts (Atom)
